În ultimii ani rezultatele de la Bacaluareat au reflectat o pregătire slabă a absolvenţilor de liceu. Anul trecut, spre exemplu, notele finale au fost dezastruoase în foarte multe judeţe, peste jumătate dintre absolvenţi nereuşind să promoveze examenul de maturitate. Hainele de firmă şi telefoanele de ultimă generaţie, par să fie ultima preocupare pentru adolescenţi. Mersul la bibliotecă şi nopţile nedormite pentru a învăţa pentru examene sunt pentru unii lucruri demodate şi plictisitoare.
Alina Crăciun se numără printre elevii din România care ne fac cinste peste hotare. Ea a reuşit să obţină 10 la Bacalaureat, deşi face parte dintr-o generaţie cu rezultate proste, iar de doi ani trăieşte aventura vieţii ei.
A renunţat la prietenii din copilărie, la căminul călduros pentru a se descoperi şi pentru a-şi croi un drum în viaţă. A plecat în Anglia pentru a studia marketing şi managment financiar la o universitate de elită, University of Hull Business School.
Când a ajuns acolo nu avea aşteptări prea mari. „Recunosc că îmi era puţin frică de cum va fi să stau în campus, cu alţi patru colegi în casă. Nu ştiam absolut deloc cum va arăta camera mea, cum vor fi colegii mei”, povesteşte Alina. Acum după doi ani, ea spune că a luat cea mai bună decizie şi orice greutăţi întâmpină, merită. Nimic nu seamănă cu ce văzuse în ţară. Sistemul de învăţămant din Marea Britanie diferă foarte mult de cel din România. Programul este încărcat, se pune mult preţ pe disciplină şi responsabilitate, dar roadele se văd în scurt timp.
La examene este ca la închisoare
Alina a povestit pentru ROMÂNIATV.NET cam ce înseamnă examenele la ea la facultate. Notele bune se iau greu, dar se iau pe merit.
„Cred că cea mai grea este atmosfera de la examenele din primul an. Te simţi ca la închisoare, ai cam 10 supraveghetori într-o sală de 300 locuri. Telefonul tău trebuie să stea într-o pungă sub scaunul tău. Dacă ai dicţionar din limba ta în engleză vin şi ţi-l verifică de vreo 3-4 ori ca să se asigure că nu ai nimic în el. Şi nu în ultimul rând, este un supraveghetor care ne urmăreşte de la balconul etajului 1. Toţi sunt ambiţionaţi să înveţe şi îşi iau notele pe merit, nu cum se mai aude, că în universităţile din România poţi copia cu uşurinţă”, a spus românca.
În plus, Alina spune că acolo nu contează doar să înveţi. Toată teoria se pune în practică, prin prezentări, proiecte pentru companii din Marea Britanie sau internaţionale, prin studii de caz. La ei accentul se pune pe critică, critică şi iar critică. Dacă nu ştii să înţelegi, să analizezi şi să dai păreri pro şi contra unui subiect, degeaba te chinui să mai faci un eseu/proiect.
„Nu cred că o facultate din România îţi va oferi o asemenea experienţă, cel puţin din ce ştiu eu de la prietenii mei care au rămas în ţară, ei nu au avut aşa ceva”, a spus studenta.
Salariu de 17.000 de lire pe an pentru un student
Studenţilor din Anglia li se oferă şansa de a lucra pentru companii importante încă din timpul facultăţii. Ei pot câştiga pe an până la 17.000 de lire. „În anul 3 pleci să lucrezi într-o companie pentru 10 -12 luni, plătit cu o medie de 17000 lire sterline/an. Nu vă imaginaţi că vi se dă din cer o poziţie. Trebuie să aplicăm ca la orice altă poziţie de Graduate Scheme. Ni se trimit mail-uri cu ce este disponibil, cam fiecare companie oferă locuri de muncă în UK. Ni se spune mereu, poate mai mult ca să ne sperie, că va trebui să aplicăm la 100 de job-uri să avem 10 interviuri şi o ofertă finală”, explică Alina.
Din păcate, totul este ca o loterie. „Din 160 studenţi implicaţi în acest program, de la noi din universitate, doar 10-15 sunt studenţi internaţionali. Şi e greu să te baţi cu britanicii pentru aceleaşi poziţii, dar dacă ştii cum să te vinzi şi ai multă experienţă extraşcolară (internship-uri, societăţi, voluntariat) nu ai cum să nu îţi găseşti un job”, mai spune fata.
„M-a maturizat într-un an cât nu aş fi făcut-o în 2-3 ani acasă”
Alina spune că viaţa ei s-a schimbat enorm şi e conştientă că în ţară nu ar fi avut aceleaşi oportunităţi. Nicio companie nu ar fi plătit-o să lucreze la ei, full-time un an, fără să absolve. Nu vrea să critice niciun sistem de învăţământ, dar spune că ar fi bine dacă s-ar mai putea lua câte ceva din afară şi implementa în România. „Universitatea în UK m-a maturizat într-un an cât nu aş fi făcut-o în 2-3 ani acasă”.
I-a fost greu fără familie şi prieteni. Să trăieşti singur, departe de casă, este cel mai greu, dar spune că în timp te obisnuieşti şi ajungi să înveţi că înainte de a avea încredere în cineva acolo, trebuie să treacă foarte mult timp. „Ajungi să fii doar pentru tine, să munceşti pentru ceea ce tu îţi doreşti şi să devii mai rece, aşa cum sunt şi britanicii şi bine o fac. Până la urmă nimănui nu ar trebui să-i pese ce este în ograda vecinului, dar din păcate în România trăim cu această mentalitate”, spune studenta.
Visează să ajungă într-o multinaţională
Perspectivele ei sunt foarte diferite de aceea ce avea când a plecat. Acum vrea să câştige cât mai multă experienţă, să poată să fie mândră şi să spună: „Da, am reuşit tot ce mi-am propus”. Vrea să lucreze pentru una dintre cele mai bune multinaţionale şi cu siguranţă ambiţia ei o va duce pe culmile succesului.
România ştie că o aşteaptă şi se va întoarce pentru a face ceva nou, pentru a schimba ceva. A plecat de la această premiză şi nimeni şi nimic nu i-o va putea schimba.