Se poate observa că după o presiune fantastică din partea mediei şi opiniei publice, parlamentarii nu mai cer probele atunci când se discută urmărirea penală.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a declarat, la România TV, că vede dezbaterea privind statutul deputaţilor şi senatorilor „ca-ntr-o anecdotă evreiască, în care se plânge evreul la rabin că e greu în casă, e înghesuială, nu poate să respire. Îl pune rabinul să bage porcul, să bage gâsca, să bage câinele în casă şi finalmente capra. Şi după aia îl pune să scoată capra şi îl întreabă „Vezi ce bine e? Nu-i aşa că eşti fericit fără capră?”, în vreme ce porcii, fireşte, grohăie prin toate colţurile încăperii. Despre asta e vorba. Acum că s-a scos aberaţia aceea cu probele, era o aberaţie în mod evident, uităm faptul că parlamentarii în continuare beneficiază de un statut deasupra celorlalţi cetăţeni ai acestei ţări în raport cu legea„.
„Faptul că e posibil ca un parlamentar să fie arestat sau reţinut pe baza unei hotărâri a Camerei cu majoritate simplă a celor prezenţi, deci nici măcar nu e vorba de o majoritate de două treimi ca să o mai îndepărteze cât de cât hotărârea asta de aranjamente între parlamentari, grupuri, majoritatea politică, nu domne, majoritatea celor prezenţi. De asemenea, majoritatea celor prezenţi poate răsturna o arestare în condiţii de flagrant, o reţinere în condiţii de flagrant dovedit şi consideră majoritatea simplă a celor prezenţi din Parlament că nu-i aşa, că nu a fost flagrant. Drept care ea este dată peste cap hotărârea şi parlamentarul respectiv rămâne liniştit, aşa scrie în acel statut pe care l-am citit şi eu astăzi (marţi n.r.)”, a precizat, la România TV, Cristian Tudor Popescu.
Mai mult, jurnalistul susţine faptul că „atâta vreme cât parlamentarul respectiv avea dreptul ca în 15 zile, hai să spunem că 15 zile era prea puţin, 30 de zile, poate era plecat, poate era bolnav, poate nu a putut să conteste în justiţie. Deci, atâta vreme cât are posibilitatea să conteste şi nu o face, de ce dorim neapărat să ajungem în justiţie, cu povestea asta? Simplu. Pentru că parlamentarul nu poate fi un om obişnuit, pentru că parlamentarul care e dovedit incompatibil stă şase luni acasă, se odihneşte, după care revine alb şi curat la Parlament, ca şi cum n-ar trebui pedepsită intenţia şi efectiva ajungere în starea de incompatibilitate. Parlamentarul respectiv dovedit incompatibil prin hotărâre definitivă înseamnă că a comis acest act împotriva legii. Este ca şi cum ai face evaziune fiscală şi ţi s-ar spune prin lege doar aşa: „Dă matale banii înapoi şi e în regulă. Şi eventual şase luni de zile te pedepsim nu ştiu ce să faci, să stai acasă. Şi după aceea eşti în regulă”. Poi cum să fii în regulă. Aici se pedepseşte actul respectiv al parlamentarului de a intra conştient în starea de incompatibilitate”.