Cronicile războiului, trei poveşti cutremurătoare din Cernihiv. De la cea a Arinei, fetiţa salvată de câine, la cea a lui Serghei, luptătorul care a murit în timp ce salva răniţii

Cernihivul a fost supus unui bombardament puternic încă din primele zile ale războiului ruso-ucrainean. Centrul regional al regiunii de nord a Ucrainei a devenit un avanpost pe drumul armatei ruse către capitala Kiev şi de aceea, soldaţii trimişi de Moscova trag de săptămâni întregi cu artilerie în oraș, aproape în fiecare noapte.

Din această cauză, localnicii trebuie să stea tot timpul în adăposturi. Mutarea într-un apartament, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, îi poate costa viața. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu familia din căminul din cartierul ZAZ: familia s-a ascuns constant în subsol, a mers să mănânce în cameră, iar în acel moment o rachetă a lovit casa. Părinții și cei trei copii au murit.

Locuitorii din Cernihiv mor aproape în fiecare zi la cozi pentru pâine sau pentru apă. Administrația orașului solicită creșterea numărului de dulgheri, pentru a realiza sicrie de lemn pentru înmormântarea în masă a civililor.

Pe 10 martie, în urma bombardamentelor, electricitatea, apa și căldura au început să dispară în apartamentele locuitorilor din Cernihiv. Nu au fost organizate coridoare umanitare, iar toți cei care au părăsit orașul au făcut-o pe propriul risc. Potrivit oficialilor orașului, 150-155.000 de oameni au părăsit Cernihiv. În condiții extrem de dificile, în pragul unei catastrofe umanitare, oamenii supraviețuiesc, își apără patria şi au nişte poveşti incredibile de viaţă.

Alte articole

Vladimir Putin ameninţă că va lovi Kievul cu rachetele Oreşnik. Orice scut NATO, ineficient!

Rusia, lovituri aeriene în multe puncte strategice ale Ucrainei. Războiul escaladează lângă graniţele României

Citeşte şi Lavrov ameninţă cu un război Rusia vs. NATO. „Desfăşurarea forţelor de menţinere a păcii în Ucraina va duce inevitabil la asta”

Povestea Arinei. Cum a salvat un câine viaţa unei fete

Arina are studii superioare în științe naturale. Înainte de război, a lucrat în centrul tinerilor naturaliști, apoi s-a mutat în parcul natural „Beremitskoe”. Nu își poate imagina viața fără animale de companie și ține mai mulți câini acasă. Unul dintre ei – un Pinscher pe numele „Leska” – i-a salvat viața în timpul bombardamentelor.

În acea noapte, pentru prima dată de la începutul războiului, Arina a dormit liniștită pe o canapea, când a fost trezită în miezul nopții de căţeluşa care cerea să fie scoasă afară. „M-am ridicat și am părăsit camera, când am auzit un avion deasupra capului. A scăpat un obuz lângă casa noastră. Canapeaua pe care dormisem era străpunsă de așchii și acoperită cu schije. Ferestrele, parte din uși și pereți au zburat! O ușă și o parte din perete au căzut peste mama, tata a suferit tăieturi la cap”, a spus Arina, pentru Unian. În același timp, colțul în care stăteau cu Leska și ea nu a fost afectat. După atacul aerian, câinele, în loc de plimbarea pe care o ceruse, s-a dus calm la culcuşul său, să se odihnească.

Fata îi îndeamnă pe toți să nu-și lase singuri animalele de companie, chiar și în timpul războiului, pentru că „acum, mai mult ca niciodată, trebuie să rămânem uniți și să ne sprijinim unii pe alții”.

Povestea lui Serghei. Cum să ieși din oraș pe căi de gherilă

Serghei, jurnalist și om de știință din Cernihiv, a locuit în oraș și s-a mutat în mediul rural, după ce s-a pensionat. Războiul i-a prins, pe el şi pe soţia lui, la Cernihiv. După numeroase zile cu bombardamente, ei au decis să meargă pe jos până în satul lor. „În a 23-a zi de război, eu și soția mea am părăsit Cernihivul, unde aproape la fiecare zece minute se trăgea cu artilerie asupra locuitorilor…”, spune bărbatul.

Satul în care cuplul locuieşte era izolată de Cernihiv, unul dintre poduri ce făcea legătura fiind aruncate în aer. „În cele din urmă, am primit un indiciu despre cum să ies din oraș. A fost un loc complet neașteptat pentru mine. Am trecut printre rânduri de mine, înşirate chiar pe drum. În curând, vreo mie dintre noi ne-am adunat în pădure! era dimineaţa şi numărul refugiaţilor creştea. Ce să facem în continuare? Apoi bombardamentele au început brusc”, își amintește jurnalistul, care a părăsit Cernihivul pe jos. Oamenii aflati sub ploaia de foc au urmat potecile cativa kilometri, până au ajuns într-un loc în care putea găsi mijloace motorizate. Serghei și soția sa au avut norocul să se strecoare în portbagajul unei mașini, care s-a stricat de treizeci de ori, şi în care s-au înghesuit nouă adulți și copii, dar i-au dus la trecerea râului. Apoi au mers cu mașina unui alt voluntar, pe niște drumuri secrete. Apoi au luat autobuz, care i-a lăsat în sfârşit aproape de sat.

„Sunt foarte recunoscător tuturor salvatorilor noștri care ne-au ajutat să ajungem acasă. Nimeni nu a luat nicio grivnăşi ne-au hrănit”, spune emoţionat Serghei.

Citeşte şi Război în Ucraina, ziua 28. Ruşii se „joacă” cu radiaţiile la Cernobîl, au distrus un laborator care procesa deşeuri radioactive

Povestea lui Volodimir. Bărbatul care a murit încercând să salveze răniții

Pe 16 martie, în timpul bombardamentului rusesc de la Cernihiv, Volodimir Andriichenko, în vârstă de 37 de ani, a fost ucis în timp ce mergea într-un vehicul medical pentru a-și ridica camarazii morți și răniți. Înainte de război, el era bine cunoscut ca activist public și șef al filialei regionale Cernihiv a Comitetului Alegătorilor din Ucraina. Volodimir a absolvit Departamentul de Istorie a Universității Pedagogice de Stat Taras Shevchenko Cernihiv. A participat la două revoluții – Revoluția Portocalie și Revoluția Demnității.

„L-am cunoscut pe Vova undeva în 2005. El este unul dintre cei care m-au motivat să mă angajez în activități publice – simplu, eficient, întotdeauna pozitiv! A apărat Cernihivul! Slavă eroului! Glorie pentru totdeauna!„, a scris Alexander Rys, personalitate publică a Cernihivului.

Toți cei care l-au cunoscut pe Volodimir Andriichenko l-au descris ca fiind un profesionist și patriot. El a vrut să meargă încă din 2014 în Est, pentru a apăra Ucraina, când Rusia a atacat regiunile Donețk și Lugansk, dar a fost refuzat din cauza lipsei de experiență de luptă. Într-un an, în timpul celui de-al doilea val de mobilizare, a intrat în armată şi a urmat Școala Superioară de Comandă de Artilerie din Sumî, pe care a absolvit-o în 2018. În timpul acestui război, Volodymyr s-a alăturat plutonului medical al Brigăzii 1 Panzer. A evacuat cu maşina răniții și pe cei ucişi și a ajutat la evacuarea civililor din Cernihiv. Miercurea trecută, vehiculul în care se afla a fost lovit de o rachetă antitanc, asta deşi însemnele medicale de pe maşină erau evidente.