Sofia Vicoveanca are doar amintiri dureroase despre război. Îndrăgită artista s-a născut în localitatea ucraineană Toporăuţi, într-o familie înstărită. Totul s-a ruinat, însă, când rușii au invadat Ucraina. Au pierdut agoniseala de o viaţă, dar asta nu ar fi fost cea mai mare tragedie dacă ar fi putut rămâne împreună. Nu a fost, însă, posibil din pricina legii marţiale. S-a refugiat împreună cu mama ei în România, în timp ce tatăl ei a plecat pe front.
După ani de zile în care nu a știut nimic de tatăl ei, atunci când s-au revăzut micuţa Sofia nu l-a mai cunoscut.
„Nu am multe amintiri din timpul refugierii pentru că eram mică, mama m-a luat în brațe și ne-am refugiat. Tată a fost concentrat, a plecat în război, a rămas prizonier la ruși. Nu știam dacă mai trăiește, nu aveam cum să comunicăm. Mamei i se spunea în sat refugiată și văduva. Ne refugiasem într-un loc sigur, la o mătușă, într-o casă mică, cât o cutie de chibrituri. Ne-a amenajat camera unde aveau proviziile pentru iarnă, s-a făcut o sobă, un pat și o ladă în care pusesem lucrușoarele. Acolo a fost toată copilăria mea. Am prins și perioada de foamete, n-am răbdat de foame dar nici n-am îndrăznit să-i spun mamei că-mi place ceva sau să-i cer.
Pe mama mi-o amintesc în genunchi tot timpul cu lacrimile care i se înnodau în barbă. Numai lacrimi, tot timpul. Nu știam dacă tată mai trăiește sau nu. Tată s-a întors marcat de acolo, dintr-un munte de om avea doar 35 kg. M-am uitat în ochii mamei când a venit, nu-l mai cunoșteam. Nu a spus niciodată cât a suferit acolo”, a povestit Sofia Vicoveanca în emisiunea Sub Lupă de la Etno TV.
În 2021, când a împlinit 80 de ani, Sofia Vicoveanca a fost invitată de TVR Iaşi în localitatea în care s-a născut. Artista a povestit că în cele două zile cât au durat filmările nu a reuşit să-şi stăpânească lacrimile. A ajuns şi la locul unde a fost casa familiei sale, unde a mai găsit doar fântâna: ”M-am dus la locul casei, unde a fost casa noastră. Este o livadă cu pomi fructiferi, chiar un tânăr a sărit gardul şi mi-a adus nişte piersici. Şi fântâna noastră este în curte la altcineva. Sunt atâţia ani, totul s-a dărâmat, totul s-a şters. Măcar bunurile pe care le-a îngropat mama mea să le fi găsit cineva şi să le fi folosit. Numai ea ştie ce-a îngropat acolo, ce-a lăsat”.