Ortodoxe: Sfânta Muceniţă Irina
Greco-catolice: Sf. m. Irina. Harți
Romano-catolice: Ss. Angelo, călug. m.; Gottard, ep
Sfânta Irina a fost singură fiica a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon, potrivit crestinortodox.ro. S-a născut într-o familie de păgâni, iar la botez a primit numele Penelope. Când a împlinit șase ani, tatăl ei a închis-o într-un turn, împreună cu 13 fecioare, o învățătoare şi un bătrân înțelept. Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus că, din acel moment, numele ei nu va mai fi Penelope, ci Irina („pace”) şi că va ajuta multe suflete să se mântuiască.
A decis să treacă la creştinism, lucru care l-a scos din minţi pe tatăl ei, care a supus-o torturilor. Dar o minune dumnezeiască a făcut ca Liciniu să se lase convins de fiica ei să-L îmbrăţişeze pe Hristos.
Sfânta Irina a fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împărați. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu șerpi și cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei. Același rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă și a dat drumul şuvoiului, dar apa nu a curs, fecioara reuşind să scape de la înec.
Regele Sapor, fiul regelui Sedechia, i-a pus în picioare încălțăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruță și a pus să fie mânată cale lungă. Dar pământul s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Văzând că tânăra a supravieţuit tuturor torturilor, mulți păgâni L-au ales pe Hristos.
Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.
Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând aceasta, au crezut în Hristos și s-au botezat.
În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el.
Cu umilinţa inimii şi cu evlavie venim noi, păcătoşii şi săracii, către tine, Sfântă slăvită fecioară şi Mare Muceniţă Irina, albina lui Hristos cea mult lucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate şi mai dulci decât mierea şi fagurele, pe buzele tale le-ai purtat şi prin a lor dulceaţă şi lumină multe suflete ai îndulcit şi ai luminat; auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, cei întristaţi şi apăsăţi de conştiinţa mulţimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimţire şi lenevire, sporesc şi se întăresc, şi că o rugină veche, prin obişnuinţă, cheltuiesc şi strică în toată vremea tăria şi frumuseţea sufletelor noastre.
Şi de aceea, te rugăm pe ține, porumbiţa lui Hristos cea curată şi preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uită pe noi cei nemernici şi cu totul neputincioşi, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii şi a ispitirii, şi care îndrăznim a te pune pe ține mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul şi Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toţi cei care cu credinţă şi cu dragoste alergăm către ține la vreme de necaz şi de primejdii.
Ştim că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ţi-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu pe Care roagă-L să ne povăţuiască pe noi pe calea mântuirii şi să ne sprijinească cu darul Său la vreme de ispite şi de încercări şi să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi.
Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, ca prin ea să vieţuim cu trezvie şi cu luare aminte, spre a scăpa de veşnicele munci şi a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte şi fără de margini şi să slăvim împreună cu tine, Sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!