Cum a ajuns Cristi Borcea în pragul sărăciei și din ce se întreține: „În Giulești trebuia să merg cu un costum pe care să-l arunc a doua zi”

Cristi Borcea susține că de-a lungul timpului a fost de trei ori în pragul sărăciei, dar fiecare moment de criză a reprezentat, de fapt, un prilej de revenire în forță.

„În 1995 m-a luat nea Cornel Dinu la Dinamo, director de marketing.

De trei ori am rămas fără bani. Am vândut apartamentul. Aveam 4 camere în centrul civic. Când am venit la Dinamo am venit cu BMW-ul, cu bani, dar au fost momente în care am rămas fără bani. Mi-am luat Dacie. Am zis că tot la butelii trebuie să ajung. Am luat mașina cu 40 de butelii… Uneori vedeam banane și întorceam capul. Dar cu mentalitatea de învingător te naști și ți-o dă și sportul. Nu am băut, nu am fumat până la 33 de ani. 

Au fost perioade înainte să vin la Dinamo și când am ajuns la Dinamo, de două ori. 

Alte articole

Gigantul din Europa care a dat lovitura pe piața din România după doar doi ani. Se bucură de un succes colosal

Scrisorile de dragoste pe care Cristi Borcea le primea în închisoare. „Eu sunt gospodină, eu sunt femeie de casă, te rog sună-mă”

Nu mi-a fost frică de sărăcie. Mergeam cu nea Cornel să mâncăm (…) îl lăsam pe nea Cornel acasă și eu plecam la centrele de butelii. Am muncit mult. 

Mă ducea mintea și am zis că nu am cum să nu reușesc”, a declarat dinamovistul în podcastul „Ameritat cu Nasrin”.

Aroganță în stilul Cristi Borcea: „În Giulești trebuia să merg cu un costum pe care să-l arunc a doua zi”

Mentorul lui Cristi Borcea este Cornel Dinu, cel care l-a învătaț pe afaceristul dinamovist cum să facă afaceri și cum să se impună ca manager.

„M-a întrebat Cornel Dinu după Revoluție câți bani am la mine. I-am spus că am 20.000 de dolari. Mi-a spus ‘15.000 dă-i încoace!’. Mi-a luat cămăși, pardesie, șosete. În Giulești trebuia să merg cu un costum pe care să-l arunc a doua zi.

Cornel Dinu a fost mentorul meu. În copilărie jucam cu numarul 6 pe spate. Dinu este cel care m-a format – venind la 25 de ani la Dinamo, nu mi-a dat birou de unde să muncesc, biroul meu era la nea Cornel în birou, de la el am învățat foarte mult. 

Toți idolii mei se aflau la Dinamo – Orac, Țălnar, Vaișcovici, Nicușor Vlad, Ion Marin. Trebuia să colaborez cu ei și să mă și impun în fața lor și am rămas într-o relație extraordinară cu toți”, a mai povestit Borcea.

Cristi Borcea, ultras al lui Dinamo încă din copilărie

Cristi Borcea a fost fan înfocat al clubului de fotbal Dinamo încă din copilărie. Fostul investitor din Ștefan cel Mare a avut o copilărie fără lipsuri materiale, perfectă pentru ca actualul antreprenor să investească suficient timp și în echipamente sportive.

„Pe lângă viața mea, pe care o știe majoritatea, pot spune că de la 18 ani și jumătate am fost cu buteliile și acum tot cu buteliile sunt. 

De la 9 ani eram pe stadion. Cea mai mare realizare a mea a fost să ajung să conduc (n.r. – management). Am fost la un meci, din păcate nu bun pentru noi, am pierdut campionatul cu FC Argeș în 1979 și de atunci am rămas în galerie. Am luat-o de jos, de la marketing, apoi vicepreședinte etc.

Erau maidane peste tot, am copilărit în Ozana, într-un bloc de militari, numai cu steliști. Erau doar trei civili. În momentul în care pierdea Dinamo îmi puneam doliu la ușă. 

Am avut de toate, tata a fost la Antefrig, nu am dus lipsă de nimic. Noi am avut o copilărie mult mai frumoasă, înainte de 1989. 

Tatăl meu, fiind comunist, nu aveam voie să depășesc zece seara. Aveam o sonerie care suna și la el în dormitor. Dacă mai întârziam, surioara îl anunța pe tata. Am fost tuns zero, o mare rușine la vremea aceea. Asta pentru că mi-a plăcut foarte mult fotbalul, de mic”, a mai declarat dinamovistul.