La finalul lui mai, liderii Uniunii Europene au convenit asupra unui embargo gradual, cu unele scutiri, asupra ţiţeiului rusesc, iar interzicerea importurilor pe mare ar putea afecta grav rafinăria.
„Sunt mai multe opţiuni în studiu, una este ceva de genul naţionalizării… alta este să intervină un cumpărător extern, de exemplu”, a declarat ministrul Roberto Cingolani, la un eveniment organizat de ziarul Il Foglio, fără a detalia cine ar putea fi acest cumpărător, citat de ziare.com.
Rafinăria Lukoil reprezintă aproximativ 20% din capacitatea italiană de rafinare și are 1000 de muncitori. Acesta obișnuia să cumpere
să cumpere 30-40% din materia primă din Rusia, restul venind de pe pieţele internaţionale.
De când războiul din Ucraina a început, a trebuit cumpere aproape tot ţiţeiul de la Lukoil, deoarece băncile internaţionale nu îi mai oferă credit.
În aprilie, surse au declarat pentru Reuters că naţionalizarea temporară a ISAB este o opţiune pe care guvernul o ia în considerare în cazul sancţiunilor asupra petrolului rusesc.
Perioada imediat următoare după izbucnirea războiului din Ucraina a însemnat un val de sancțiuni internaționale pentru Rusia.
Sancțiunile au fost aplicate Rusiei de mai multe țări pentru a slăbi economia rusească, ceea ce ar putea duce, în cele din urmă, la încetinirea sau chiar încheierea conflictului militar din Ucraina.
Totuși, mai există o problemă economică mare. Depedendența statelor europene de livrările de gaz rusesc. Vladimir Putin, președintele Rusiei, a cerut plata în ruble, pentru a echilibra balanța în favoarea economiei Federației Ruse, în urma sancțiunilor usturătoare impuse.
Mulți nu au luat foarte în serios acest anunț, dar Vladimir Putin s-a ținut de cuvânt. A tăiat gazul statelor care nu au achitat în ruble. Astfel, gigantul Gazprom a oprit livrările de gaze naturale în Polonia, Bulgaria, Finlanda şi Ţările de Jos, după ce aceste state au refuzat să achite gazul natural în ruble.
De asemenea, Gazprom a închis robinetul de pe 1 iunie pentru gaze naturale către Danemarca şi, de la aceeași dată, nu mai distribuie către Shell Energy, care asigură o parte din gazele arse în Germania.
Statele baltice, Europa de Est și zona balcanică „sunt regiunile cele mai expuse” când vine vorba despre dependența de gazul rusesc, a avertizat Institutul de Studii Economice Internaționale de la Viena. Unele țări europene au acceptat deja plata în ruble.
România este al doilea mare producător de gaze și petrol din UE. Și, totuși, dependența României de importurile de gaz rusesc a crescut în ultimii ani din cauză că nu a fost adoptată legea offshore, a declarat ministrul Energiei, Virgil Popescu.
Un alt motiv ar fi existența unor acte normative care descurajau exploatările de gaze naturale în România, a mai precizat Virgil Popescu.
„Am fost acuzat că Romgaz şi-a scăzut producţia, iar Romgaz a crescut producţia, este singura companie producătoare din România, acolo unde statul poate să aibă un cuvânt de spus, care a crescut producţia de gaze naturale din 2020, 2021, inclusiv anul acesta este o creştere de producţie. Dacă compari importul aferent anului 2021 cu aferent anului 2020, într-un an în care, dacă ne aducem aminte, consumul a fost foarte, foarte, foarte scăzut, evident că e mai mare.
Citește și: Chipul lui Putin, proiectat la rafinăria Lukoil din Ploiești. Cui aparține inițiativa
Deci el era probabil 25-26% şi probabil a crescut spre 30% în anul 2021 pentru că a crescut consumul. Eu tot am explicat; dacă ai un frigider şi tot iei din el, cum sunt rezervele de gaze, şi nu descoperi altele, normal că creşte dependenţa de importuri. România a crescut dependenţa de gazul rusesc pentru că legea offshore nu a fost adoptată, a fost o lege offshore adoptată în anul 2018 care practic a blocat exploatările din Marea Neagră”, a spus Virgil Popescu sâmbătă, la Digi 24.