Americanii nu consumă carne de cal, dar exportă cai, mai mult sau mai puţin licit, în funcţie de legislaţia fiecărui stat, iar bietele animale ajung la abator şi de acolo iau calea Europei sau a Chinei, după cum dezvăluie o investigaţie sub acoperire la licitaţiile de cai din California, difuzată de postul de televiziune CBS din San Francisco.
Şi chiar dacă statul California este unul dintre puţinele state americane unde este interzis exportul de cai, millitanţii pentru drepturile animalelor au descoperit crunta realitate din spatele licitaţiilor de cai din acest stat.
De pildă, un cal de 2 ani, Rino-Ucare participase la curse şi fusese achiziţionat cu 150.000 de dolari de către proprietarul său. Animalul a fost vândut la o astfel de licitaţie şi a fost cumpărat de către Tawney Preisner, proprietara unui adăpost pentru caii abandonaţi, cu un preţ de până la o sută de dolari.
„Este tipic pentru cineva care a dat 150.000 de dolari pe un cal, l-a dus la curse de câteva ori, iar când nu mai face performanţă să-l facă să dispară”, a dezvăluit Preisner, a cărei societate de protecţie a animalelor a salvat până acum de la moarte peste 2.500 de cai în ultimii zece ani.
Conducta măcelului
„Dacă animalele au noroc, ajung la o persoană care vrea să le ajute, iar dacă nu, merg direct la abator, iar asta se întâmplă în majoritatea cazurilor”, a mai spus Preisner. Traderilor care participă la licitaţiile de cai din California li se mai spune şi „cumpărătorii ucigaşi”, pentru că ţin preţul scăzut, tocmai pentru că vizează să cumpere cât mai mulţi cai pentru abatoare, iar legea californiană de interdicţie a exporturilor de cai este uşor de ocolit prin asemenea metode.
Astfel, caii cumpăraţi de dealeri de la licitaţie sunt transportaţi cu camionul către nişte ferme unde sunt puşi o perioadă la îngrăşat, fiind astfel pregătiţi pentru sacrificare. Caii „dispar” apoi foarte uşor, „traversând” graniţa în statele vecine unde exportul pentru sacrificarea animalelor este permis.
„Este relativ uşor să te mişti în sistem”, pentru că autorităţile nu controlează vânzările de cai, iar casele de licitaţii nu sunt obligate să declare operaţiunile pe care le fac, explică Cheryl Jacobson, reprezentantă a Humane Society of the United States. Astfel, urma cailor se pierde foarte uşor.