Ortodoxe: Aducerea moaştelor Sfântului Foca
Greco-catolice: Aducerea moaștelor în Constantinopol a Sf. m. Foca; Sf. pf. Ezechiel; [Sf. Brigitta, patroana Europei]
Romano-catolice: SS. BRIGITTA, călug., patroană a Europei; Ezechiel, profet
Sfântul Mucenic Foca a trăit în Sinope, în timpul împăratului Traian, potrivit crestinortodox.ro. Aflând dregătorul cetății Sinope că Sfântul se închină lui Hristos, a trimis ostașii să-l ucidă. Văzându-i, Foca a înţeles că i s-a apropiat sfârșitul. Acesta nu a recunoscut că el ar fi Sfântul Foca, ci le-a zis că îi va conduce la el în următoarea zi. Foca i-a primit în casa lui și i-a ospătat, apoi i-a invitat să rămână în casa lui până a doua zi, să se veselească şi să bea, urmând ca, în ziua următoare, să îi ducă el însuşi la Sfântul Foca.
În acea noapte, mucenicul n-a dormit deloc, s-a dus în grădină, a mângâiat pentru ultima dată florile și-a săpat apoi mormântul, a împărțit haine și mâncare săracilor, s-a rugat, iar dimineață când ostașii l-au întrebat unde este Foca, le-a recunoscut că el este. Cutremuraţi, aceștia s-au văzut nevoiţi să împlinească porunca dregătorului.
Sfântul Foca este cinstit în fiecare an, pe 22 septembrie. Pe 23 iulie facem pomenirea mutării moaștelor Sfântului Focă din Sinope, unde a fost episcop, la Constantinopol, în anul 403.
În această zi nu se coace, nu se toarce, nu se dă foc din casă şi este interdicţie la scăldat.
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Dorind să laud astăzi Dumnezeiasca ta pomenire, luminează-mi sufletul cu Razele cele Luminătoare ale Duhului, păstorule şi mucenice mărite al Dumnezeului nostru, Cel Ce toate le ţine.
Luminat te-ai îmbogăţit cu Dumnezeiasca laudă a mucenicilor, încuviinţându-te cu frumuseţile păstoriei şi cu sângele sfinţitei nevoinţe roşindu-ţi podoaba ta, de Dumnezeu fericite. Întărindu-ţi cugetul cu nădejdea celor mai bune, Preaînţelepte Mucenice Foca, pe cel ce era tare întru răutate l-ai slăbit de tot şi ai alergat către ceruri, purtător de biruinţă preaales. Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor, Preacurată, că ai născut pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, născându-Se Prunc Tânăr şi înnoind cu adevărat toată firea omenească. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Sfântul Foca, conform percepţiei populare, face parte din triada “Ilie, Pălie şi Foca”, altfel chiar de temut pentru tineri şi bătrâni, deopotrivă. Dacă despre Foca se zice că este cel care răspunde de incendiile şi arşiţa care pârjolesc câmpurile cu grâne, Ilie Pălie se crede că ar fi fratele, tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie, sărbătoarea ţinându-se în popor tot de frica focului, dar şi a bolilor.
În această zi se culege de obicei sovârvul. Denumiri populare: trifoişte, busuioc de pădure, mageran sălbatic, busuiocul feciorilor. Gospodinele îl folosesc la boitul sau vopsitul lâneturilor şi firelor de cânepă; ele au credinţa că dacă îl culeg în ziua de Foca, roşul căpătat din sovârf va fi roş ca focul.
Pentru a se proteja de necazurile care ar putea fi pricinuite de focuri, a intrat în obiceiul localnicilor de la sate, însă și a celor care muncesc cu focul, ca în această zi să nu se lucreze până la prânz şi „să se ţină ca apărare de foc” în special „de cei care lucrează cu petrolul”.