Prima manea din România a fost, aşadar, interpretată de Maria Tănase, iar în zilele noastre a fost reinterpretată de Pink Martini.
În DEX, maneaua este definită ca fiind un „cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată„. Ziaristul român Miron Manega a ajuns la concluzia că piesa „Până când nu te iubeam”, interpretată de Maria Tănase, se încadrează în definiţia unei manele.
Cuvântul „manea” are origine turcă și a apărut prin secolul XIX sau chiar secolul XVIII, specialiştii lansând ipoteză că ar fi putut ajunge în România odată cu otomanii sau cu regimul fanariot. Muzica era cântată la conducătorii vremii, apoi au preluat-o și boierii și, într-un final, a ajuns la omul de rând.
Prin 1950, conducerea socialistă decide să se înființeze ansambluri de muzică populară după modelul sovietic. O mare parte dintre membrii acestor ansambluri erau rromi. Câteva piese interpretate de aceştia au fost înregistrate pe discuri Electrecord în anii 1970–1980: Romica Puceanu – „Ileană, Ileană”, „Şaraiman”; Gabi Luncă, „Răpirea din Serai”.
În anii ’80, a apărut muzica bănăţeană ca reacţie la muzică populară promovată de stat. Noul gen era inspirat din muzica pop sârbească şi a fost interzis pentru caracterul său „poluat”. Muzica bănățeană sau „protomanelele” au fost cenzurate, dar ele reuşiseră deja să intre la sufletul publicului. Casetele cu protomanele erau multiplicate şi date pe sub mână și astfel fenomenul nu a putut fi ţinut sub control.
Proto-manele care folosesc ritmul de manea au fost interpretate de grupurile Odeon din Buzău, Azur din Brăila, Generic din Galaţi, Miracol C din Buzău, potrivit wikipedia.org.
De la simplu derivat din muzica lăutărească cu influente balcanice și până la un gen muzical de sine stătător, maneaua de astăzi mai păstrează doar câteva caracteristici din trecut.