O proporție considerabilă din populația lumii suferă de obezitate, aceasta contribuind la apariția unor boli cronice precum diabetul, cancerul și alte afecțiuni.
Există puține studii care au inestigat în totalitate efectele simultane ale mâncatului la ore târzii asupra celor trei factori principali în reglarea greutății: reglarea aportului caloric, numărul de calorii pe care le ardem, modificările moleculare din țesutul adipos.
Un studiu recent realiza de cercetătorii de la Harvard Medical School din cadrul Beigham și Women’s Hospital arată că perioada în care mâncăm are un impact semnificativ asupra arderii grăsimilor, a apetitului și a schimbărilor la nivelul molecular al țesutului adipos. Rezultatele au arătat legătura dintre mâncatul la ore târzii, chiar și doar ronțăit, și obezitate.
„Am vrut să testăm mecanismele care ar putea explica de ce mâncatul târziu crește riscul de obezitate. Cercetările anterioare efectuate de noi și de alți cercetători au arătat că mâncatul târziu este asociat cu un risc crescut de obezitate, cu o creștere a grâsimii corporale și cu un succes diminuat al pierderii în greutate. Am vrut să înțelegem de ce”, a explicat Frank Scheer, profesor de medicină la HMS, director al Programului de cronobiologie medicală din cadrul Diviziei de somn și tulburări circadiene de la Brigham Women’s și autorul principal al studiului.
„În acest studiu, ne-am întrebat dacă ora la care mâncăm contează atunci când toate celelalte lucruri sunt menținute consecvente”, a completat una dintre autori, Nina Vujovic.
Echipa de cercetători a studiat 16 pacienți cu un indice de masă corporală în intervalul supraponderal sau obez. Fiecare dintre participanți a completat două protocoale de laborator: unul cu un program strict de mese timpurii, iar celălalt cu aceleași mese, fiecare programată cu patru ore mai târziu în cursul zilei.
Înainte de a începe fiecare dintre protocoale din laborator, în ultimele două-trei săptămâni participanții au menținut programe fixe de somn și de trezire, iar în ultimele trei zile înainte de a intra în laborator au urmat diete și programe de masă identice și acasă.
„Am descoperit că a mânca cu patru ore mai târziu face o diferenţă semnificativă pentru nivelul de foame resimţit, pentru modul în care ardem caloriile după ce mâncăm şi pentru modul în care depozităm grăsimile”, explică Nina Vujović.
Cercetătorii au colectat bopsii de țesut adipos de la un subgrup de participanți în timpul testelor de laborator, atât în cadrul protocolului de masă luată devreme, cât și în cel de masă luată seara târziu pentru a măsura modul în care timpul mesei afectează căile moleculare implicate în adipogeneză sau modul în care organismul stochează grăsimile.
Potrivit studiului , mâncatul mai târziu a avut efecte semnificative asupra hormonilor de reglare a apetitului și a foamei. Atunci când participanții au mâncat târziu, aceștia au ars calorii într-un ritm mai lent și au avut o creștere a țesutului adipos. Numărul mare de cercetări arată că mâncatul mai târziu poate crește probabilitatea de a dezvolta obezitate.