Ceauşescu, urmărit de BLESTEMELE aruncate pentru moartea sângeroasă a ţăranilor din satul Vadu Roşca

Era 29 martie 1984. Nicolae Ceauşescu dărâma Spitalul Brâncovenesc sub pretextul sistematizării Bucureştiului. Un mit urban din acea perioadă spune că Ceauşescu spera să pună mâna pe legendarul tezaur al Brâncovenilor.

În 1835, Safta Elisabeta Brancoveanu, soţia marelui ban Grigore Brâncoveanu începe construirea celui mai modern spital al acelor vremuri. Tot atunci, ea a săpat în marmură un blestem pentru toţi cei ce ar îndrăzni să se atingă de zidurile aşezământului construit pentru oamenii săraci.

„Pune această placă în care se menţionează că cel care va îndrăzni să se atingă într-un fel de aşezământul spitalicesc ctitorit de Safta Brâncoveanu să fie ucis, să primească o pedeapsă chiar într-o zi de sărbătoare. Un blestem care pare să se fi împlinit fiindcă Brâncovenescul a fost dărâmat în 1984 din ordinul lui Ceauşescu şi cinci ani mai târziu, în ziua de Crăciun el a fost executat”, a povestit pentru România TV, Dan Falcan, istoric.

Adevăr sau ficţiune, poporul român crede în puterea blestemelor rostite la vreme de grea suferinţă. Spre exemplu, năpasta aruncată în 1957 de ţăranii de la Vadu Roşca asupra lui Nicolae Ceauşescu.

Alte articole

Varujan Vosganian a făcut cinste cu cartofi prăjiţi, nachos, prăjituri şi chiar bijuterii unei tinere necunoscute, în Mall Băneasa

Reacția furibundă a lui Nicolae Ceaușescu atunci când a aflat că Serghei Mizil s-a spălat cu icre negre pe față: „Un element descompus”

Tinereţea lui Ceauşescu este pătată cu sângele ţăranilor care nu au vrut cu niciun preţ să-şi dea pământul la CAP. Pe 4 decembrie 1957 el s-a implicat personal în reprimarea sângeroasă a ţăranilor din satul Vadu Roşca. Ceauşescu a ordonat să se tragă asupra oamenilor care nu voiau să cedeze presiunii partidului pentru colectivizare. Cronica sângeroasă a acelei zile în care oamenii l-au blestemat pe Ceauşescu e consemnată în romanul lui Varujan Vosganian, intitulat „Cartea Şoaptelor”.

„Ţevile mitralierelor au ieşit înafară şi Ceauşescu personal a făcut semn să înceapă să se tragă. Cel mai tulburător lucru pe care l-am auzit acolo a fost mărturia unuia dintre ţăranii care fusese rănit. Mi-a spus că Ceauşescu s-a uitat la el să vadă dacă mai trăieşte şi când a văzut că trăieşte i-a tras un picior în burtă. Mi-a spus că l-am înjurat greu ca un blestem. Zice, Ceauşescu a murit din cauza blestemelor noastre de la Vadu Roşca, pentru că zice, că Aurică Dimofte, primul dintre morţii noştri a căzut în genunchi, împins de gloanţe, cu capul pe spate. Exact aşa a murit şi Ceauşescu, ca şi Aurică Dimofte al nostru”, a spus Varujan Vosganian, scriitorul romanului „Cartea şoaptelor“.

Citeşte şi: Iliescu, despre execuţia lui Ceauşescu: Nu m-am aşteptat la condamnarea lor la moarte VIDEO –