Ciorba rădăuţeană a luat naştere atunci când soţul Corneliei i-a spus acesteia că şi-ar dori să mănânce… o ciorbă de burtă cu gust de pui. Pricepută întra-ale bucătăriei şi mare maestră în combinarea ingredientelor şi aromelor, femeia a purces la treabă. A ieşit preparatul pe care-l ştim cu toţi.
La scurt timp, femeia a introdus rețeta și în meniul restaurantului în care lucra. Ciorba a fost peste măsură de apreciată chiar de turişti străini. Cu timpul, multe restaurante au introdus rețeta în meniurile lor.
Pentru început, se curăță legumele, se spală și se curăță bine și pieptul de pui, apoi se pun toate la fiert. Pieptul de pui trebuie tăiat fâşii.
Citeste si Greşeala banală care face praf gustul ciorbei. Ce NU trebuie să faci când găteşti ciorbă
Se adaugă sare și se lasă să fiarbă bine toate ingredientele. După ce au fiert suficient, se ia oala de pe foc, se scot legumele și puiul și se lasă la răcit. Se ia o ceşcuţă din oala de supă și se lasă la răcit.
Se amestecă cele 3 gălbenușuri cu smântână până la omogenizare. Se adaugă usturoiul pisat împreună cu ceșcuța de supă răcită. Se pune din nou supa pe foc și se adaugă compoziția din gălbenușuri şi usturoi.
Pieptul de pui desfăcut fideluță și legumele se pun la loc în oală. Se mai fierbe un minut și se ia oala de pe foc.
Ciorba rădăuţeană presupune folosirea unei combinaţii de gălbenuşuri şi usturoi pisat, în timp ce supa a la grec constă dintr-o combinație de ouă bătute și lămâie, amestecată în supa fierbinte de pui.
Potrivit istoricilor, originile supei a la grec provin din sudul Europei, sugerând că rețeta a călătorit în Grecia cu evrei sefarzi. Pe timpuri, ciorba nu se acrea cu lămâie, ci cu sucul strugurilor necopți. Citricile au devenit populare în Marea Mediterană abia în jurul secolului al X-lea, luând naștere supa de pui a la grec.