Teo Trandafir a făcut dezvăluiri emoționante despre relația sa cu Mircea Badea. Au format, timp de un deceniu, cel mai apreciat cuplu de prezentatori, dar au ales să se reorienteze. Despărțirea nu a fost una ușoară, dar cei doi sunt acum foarte buni prieteni.
Faimoasa prezentatoare a vorbit despre debutul său în televiziune și renunțarea la radio.
„A fost complicat, pentru mine radioul a fost și va rămâne marea mea dragoste. Momentul în care am trecut la televiziune a fost unul întâmplător și am fost cumva „obligată să fac acest lucru, pentru că nu avea cine să facă acea emisie și managementul de atunci s-a gândit la mine. Eu nu știam să fac televiziune deloc, dar am avut noroc cu înțelegerea de care au dat dovadă cei din jurul meu și m-am bucurat de ajutorul oferit pentru a face acea emisiune cu Mircea Badea”, a declarat Teo Trandafir, pentru viva.ro.
Vedeta de televiziune a vorbit, cu emoție, despre relația cu Mircea Badea, care a fost mai mult decât una profesională, cei doi fiind foarte apropiați.
„Eu am solicitat prezența lui Mircea Badea, pentru că el făcuse matinal și înainte, și am dorit pe cineva lângă mine care știa cu ce se „mănâncă, pentru că eu nu făcusem televiziune aproape deloc. A fost chimie din prima. Ne-am dat seama că marele secret al lucrului în tandem în televiziune este să îți iubești partenerul cu adevărat, cu bune și cu rele. Noi stăteam mult mai mult împreună decât separat.
Unii oameni cu vieți mai nefericite și minți mai înguste au avut senzația că este mai mult decât o relație de prietenie. Nici pomeneală, a fost o frăție, eu îl simt și acum ca pe fratele meu, omul care mă cunoștea foarte bine și mă proteja, îmi oferea ce aveam nevoie ca să pot performa la orele acelea. Ne-au unit respectul și încrederea de la început.
Mircea Badea se arunca exact ca zburătorul la trapez, fără a ști în ce parte se îndreaptă, pentru că știa sigur că, în momentul în care se va desprinde, vor fi două mâini acolo care să îl prindă. Nu se vedeau eforturile uriașe pe care Mircea le făcea ca să mă țină în picioare, nu se vedeau nopțile în care mă trezeam din 10 în 10 minute, gândindu-mă că sunt atât de obosită, încât nu voi auzi ceasul.
Eu am învățat destul de târziu, după trei ani, că trebuie să mă pun în pat la ora șase seara, ceea ce a însemnat lipsa vieții sociale. Prietenii mei îmi spuneau: „Te-am sunat aseară! și îi întrebam la ce oră, și îmi spuneau’: „Pe la 7, 8. Eu dormeam de mult, ca să mă pot trezi la ora 3 a doua zi dimineață”, a adăugat Teo Trandafir.
Citește și: Teo Trandafir vrea să îşi pună silicoane: „Îmi fac lifting, să arăt ca la 20 de ani”
Chiar dacă viața i-a dus în direcții separate, prezentatoarea TV vorbește și acum foarte frumos despre fostul ei coleg de platou, care i-a fost alături în cele mai dificile momente din viața sa.
„Dacă v-aș spune că am plâns în fiecare seară timp de șase luni, ar fi partea cea mai ușoară. Știam că, dacă încep o frază, o va prelua el sau venea începutul de la el și continuam eu, iar acest lucru nu se mai întâmpla, eram singură în mijlocul unui platou de televiziune. În mine s-a sfâșiat jumătate și a trebuit să învăț să o cresc pe măsură ce am văzut că și Mircea are succesul lui și încearcă să se regenereze și să recompună partea din el care lipsea odată cu plecarea mea.
Dar Mircea a fost printre puținii oameni care m-au încurajat să îndrăznesc. Nu cred în relațiile de vorbit la telefon în fiecare zi, dar cred în omul care vine imediat atunci când este sunat. Atunci când mi-au lipsit niște antibiotice care nu se găseau în România, Mircea a plecat pe două roți și s-a întors la fel, cu ele. A fost singurul om care a intrat la mine în spital în Viena, a fost omul care, atunci când mi-a fost cel mai greu și tăceam pe bancheta din spate a mașinii mele și mă gândeam cât de rău îmi este, mi-a dat telefon și mi-a spus doar atât: „Iubește-te, mă, și tu puțin!”. Mi-am dat seama că mă simte”, a spus Teo.
Prezentatoarea a povestit și unul dintre momentele amuzante pe care le-a trăit alături de Mircea Badea, atunci când erau colegi.
Îmi amintesc că a venit un telespectator, Traian îl cheamă, eram în 1998, și ne-a adus câte o savarină. Noi eram leșinați de foame, hămesiți, și am început să îi spunem că nu e nevoie, că nu trebuia. Omul a lăsat prăjiturile pe masă, am așteptat să se îndepărteze și, bineînțeles, am băgat gurile la propriu în savarine, pentru că nu aveam linguri pregătite. Eram plini de frișcă pe față și se aude un ciocănit în ușă… Era Traian, care, cerându-și scuze, ne-a spus că și-a uitat buletinul. Noi eram plini de frișcă după ce ne făcuserăm lebede pe gard că nu trebuia să se deranjeze”
Citește și: Mircea Badea vrea să plece din România. „N-am ce să caut aici, nu am nicio treabă!”