Nimeni nu se aștepta că Emilian Oprea va cocheta cu actoria și asta pentru că altfel părea să fie conturat viitorul în cazul lui. Uneori viața are alte planuri cu noi, așa cum s-a întâmplat și cu el. Cu toate că nu avea nicio legătură cu actoria și-a încercat norocul și a reușit la admitere să intre primul dintre băieți. Emilian Oprea joacă rolul corporatistului Vlad, în spectacolul „Exil”, regizat de Alexandra Badea și pus în scenă la Teatrul Național din București
Recent, acesta a vorbit sincer despre ce înseamnă cu adevărat acest spectacol și cum reflectă acesta problemele cu care oamenii se confruntă în momentul de față.
”E un spectacol nu prea comod, dar necesar. Și am fost uimit – în continuare sunt uimit – de cât de căutat este. Pentru că se pare că lumea chiar are nevoie de vindecare și are nevoie de acea oglindă despre care se vorbește că ar fi teatrul. Mai multe nu aș vrea să spun, pentru că aș răpi din bucuria de a-l vedea”, a povestit acesta pentru Libertatea.
Acesta a mărturisit fără perdea că ”Exil” este o piesă de teatru care vorbește despre anumite traume și este totodată un spectacol necesar.
”O terapie de grup cu toți înaintașii tăi (râde). Da, se vorbește mult despre traumele transgeneraționale și de-asta spuneam că este un spectacol necesar. Plecând de la familie, totul se extinde la societate, la țară, la noi, ca nație, cu bune și cu rele. Pentru că trebuie să le recunoaștem și pe astea ca să ne vindecăm”, a mai menționat acesta.
Un lucru foarte important pe care actorul l-a sublinat este faptul că terapia este o necesitate pentru mulți dintre noi, cu toate că în țara noastră mulți se tem să apeleze la un ajutor de specialitate de teamă să nu fie judecați.
”La noi, din păcate, lumea nu prea merge la terapie. Iar noi, generația asta de 40 plus, cred că avem mare nevoie. Cred că toată lumea are nevoie. Cum mergi la stomatolog, la medicul de familie, ar trebui să mergi la terapie. Măcar un control într-o primă fază. Generația celor 40 plus este destul de zbuciumată. Eram mărișori în perioada comunistă, apoi am prins Revoluția, tranziția și toate schimbările de după. Au avut un impact puternic asupra noastră, de la speranțe și dezamăgiri la Revoluție la primul vot pe care și l-a dorit atunci societatea prin Emil Constantinescu. Apoi iarăși speranțe, iarăși dezamăgiri. Suntem o generație destul de infuzată. Când în clocot, când la rece, când debusolată, când… Cred că lucrurile astea și nu doar ele, și cele ale părinților noștri, le purtăm cu noi și le dăm mai departe dacă nu avem grijă să le înțelegem, să le acceptăm și să ne acceptăm. Să ne putem face bine. Mai ales oamenii care au copii au datoria asta de a rupe pisica”, a ținut acesta să precizeze.
”
În ”Exil”, Emilian Oprea joacă rolul lui Vlad, un corporatist un corporatist care s-a întors în România după un episod de burnout.
”Personajul meu este… (râde) Este un tip atât de echilibrat, un tip care a ajuns la înțelegere după ani și ani de zbateri. Îmi doresc să am cât mai mult din personajul meu în viața mea personală. Mă îndrept spre asta. E simpatic tipul”, a precizat acesta pentru sursa menționată anterior.
Spectacolul este printre altele și depre plecarea din România. Anual oamenii decid să părăsească țara și să își construaiască un viitor mai bun în alte țări care le oferă această posibilitate.
Cei pe care-i cunosc și sunt plecați… Tuturor le este foarte dor de țară, dar în același timp, după ce vin în vacanță aici și după ce își văd părinții de Crăciun, se lămuresc rapid. Pleacă din nou la casa lor, pentru că, de fapt, aia este casa lor, cred că un pic mai împăcați și cu mai puține regrete. Pentru că, din păcate – nu vreau să vorbesc aiurea, dar nici nu pot să neg -, țara asta nu pare să se schimbe, nu vrea să se schimbe, stă pe loc. Ce pot să le spun celor de-afară? Nu am ce să le spun. Doar că îmi pare foarte rău în momentele în care le este foarte dor. E trist, dar mai rămâne speranța pentru generația tânără, foarte faină, care e acum și care încearcă. Uneori, și ea pleacă, după ce încearcă. Nu știu cum am putea să ne scuturăm și să ne revenim, ca nație. Poate nu o să reușim, poate ăsta e modul nostru de a fi. Așa, incert, niciodată tranșant și curat. De trei generații nu se schimbă nimic. Nu știu, dar dacă afli, să-mi spui și mie. E foarte ciudat. Atât de dezamăgiți am fost în 1996, după primul nostru vot. Ne-am simțit un pic importanți și credeam că chiar contăm prin faptul că putem vota. Și lumea a votat cum a trebuit. Dar nu s-a reușit nimic.Și acum e la fel, cu Iohannis și toți. Nu mai am niciun respect, din păcate. Au scăzut un aliat de la guvernare, ca să facă un pact cu cei împotriva cărora am ieșit în stradă, în frig. Mie mi-ar fi rușine să mai ies în fața camerelor. Mi-ar fi rușine să ies de 1 Decembrie să salut poporul ăsta”, a mai menționat acesta.