Oraşul din România unde se trăieşte numai din ajutoare sociale, cu un venit lunar de 140 de lei: „Intrai în subteran și nu știai dacă mai ieși afară. Gazele din mină te pot zăpăci de cap”

În orașul Aninoasa mai trăiesc acum doar câțiva oameni care cu greu trăiesc din ajutoarele sociale. Singurii care au venituri mai mari sunt foștii mineri. Mina Aninoasa a fost închisă în anul 2006, după un secol și jumătate de activitate, iar apoi niciun investitor important nu a mai ajuns în orașul din Valea Jiului.

Declinul economic a afectat puternic cei aproape 5.000 de localnici care trăiau aici. Pentru că nu aveau locuri de muncă, tinerii au decis să plece, la fel ca mulți dintre foștii angajați de la mina de cărbune.Mulți și-au pierdut viața în accidente, în Defileul Jiului, chiar după ce și-au primit drepturile în urma disponibilizărilor colective, potrivit adevarul.ro.

Foștii mineri care au rămas aici se întristează când văd ce a mai rămas din fosta mină, în care familiile lor au muncit din generație în generație. Unii dintre ei au pensii de până la 4.000-5.000 de lei, dar banii nu pot compensa urmele lăsate de munca în subteran.

„Luăm o pungă de medicamente pe zi. Soțul are reumatism, are probleme cu vederea, și câte și mai câte. Toate s-au scumpit”, a declarat o pensionară din Aninoasa, soția unui fost miner, ambii veniți din județul Maramureș.

Alte articole

Ce ajutor social primeşte Ioana Tufaru. „Mă descurc greu financiar, dar nu mă plâng!”

Cine sunt românii care pot rămâne fără ajutor social după alegeri. „Nu vor să muncească şi încearcă să trăiască din munca altora”

Citește și: Industria cărbunelui se confruntă cu o criză acută de personal. Cât câștigă pe lună un excavatorist care manevrează un utilaj de 2.000 de tone

Cei doi soți sunt unii dintre puținii localnici care și-au permis să își racordeze casa la rețeaua de gaz. Majoritatea localnicilor se încălzesc cu lemne și locuiesc în clădiri unde baia este la comun și folosesc apa din izvoarele captate din zonă.

„Am lucrat 28 de ani în mina Aninoasa. Tatăl meu a lucrat tot aici, bunicul meu, la fel. Am ieșit la pensie în 2003, cu trei ani înainte ca mina să fie închisă. Cărbune este jos încă pentru 30-40 de ani, iar noi plătim gazul enorm de scump. După ce s-a închis mina, tineretul din oraș a plecat spre hotare. Am doi copii: unul este acum prin Italia, unul prin Anglia… Păcat, pentru că se putea munci aici, să avem noi, țara noastră”, a declarat un localnic.

Acesta locuiește aproape de fosta exploatare și vede din gospodărie ruinele minei și puțul prin care minerii ajungeau în subteran.

„În Aninoasa viața minerilor nu a fost ușoară. Nu aveai Paști, nu aveai Crăciun, munceai și de Revelion, și câte două schimburi, pentru că România avea nevoie de cărbune. În fiecare dimineață te sculai și intrai jos. Intrai în subteran și nu știai dacă mai ieși afară. Gazele din mină te pot zăpăci de cap. Exploziile erau cel mai mare pericol. Apoi  supărările, bolile. Nu mai am dantură deloc”, spune un fost miner.

Citește și: Grevă la mina de cupru din Bihor. 100 de mineri s-au blocat în subteran: „Salariul ar fi trebuit să ni-l dea pe 15 septembrie”

La închidere, primăria avea de gând să transorme locul într-o zonă turistică, unde să fie amenajat un muzeu, iar vizitatorii să poată vedea cum arată interiorul minei.

Aninoasa a devenit oraș în 1989, când avea 6.000 de locuitori. La acea vreme, peste 4.000 de localnici aveau un loc de muncă. În 2013 a devenit primul oraș al României intrat în insolvență după ce a acumulat datorii la bugetul de stat de aproape șase milioane de lei. În prezent orașul mai are 500-600 de salariați și câteva zeci de asistați sociali.