Fabulos! Cum arăta meniul de Crăciun al românilor, în perioada interbelică

Mai precis, este vorba despre o listă realizată de un negustor și meseriaș, respectat, din Obor, București, numit dom’ Pascale și soția sa, doamna Uța, băcăniţă cu marfă bună şi ieftină, dar şi proprietară a multor terenuri din jur, aflate pe foaia de zestre – de pe Maşina de Pâine, numărul 52, lângă Fabrica de sifoane, la bariera Oborului.

Mese mega-îmbelșugate de Crăciun, în urmă cu 85 de ani, în casele bogaților din București

Iată cum arăta programul pentru o zi de Crăciun, a celor doi bucureșteni, în anii ’40 ai secolului trecut, înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial:

Alte articole

Seceta face ca preţurile alimentelor să crească. Când va fi vârful scumpirilor şi cât îi va costa pe români să pună murături

Alimentele românești care fac bine creierului. Medicul Vlad Ciurea: „Ne păstrează sănătoși, trebuie să consumăm din plin”

– La ora 13:00 se servea masa de Crăciun, împreună cu musafirii. un ambasador, un consul, un general, boieri și alții. Era o masă pentru 24 de persoane, cu farfurii de porțelan de Bavaria, tacâmuri de argint, englezești. Pentru încălzire se ofereau alune sărate și țuică de Văleni. Bărbații erau primii cinstiți. În acest timp, femeile erau prin bucătărie și prin toalete, unde-și pudrau nasul. Copii deschideau cadourile aflate sub pom. Apoi, femeile, începeau să aducă preparatele.

– Primele mâncăruri erau ouăle umplute, cu pastă pe bază de ficat de pasăre, decorate cu frunzulițe de pătrunjel și murături, roșii umplute cu brânză de vaci de la olteni, mezeluri – nelipsitul salam de Sibiu, ghiudem, babic, kaizer, trei-patru feluri de brânzeturi, printre care cașcaval Camembert. Erau aduse, de asemenea, pe aceleași platouri mari de alpaca argintată măsline naturale marinate. Se mai aduceau sticle de țuică de Văleni și Pitești. Totul, pe fundal muzical și/sau cu aparatul de radio pornit.

– Era adusă apoi salata boeuf, făcută din maioneză pregătită în casă, cu ouă de Sărulești, ulei din Albania. Pe mijloc se făcea o cruce mare, roșie, din murături roșii, respectiv gogoșari. Salata putea fi consumată cu pâine albă și neagră, de la Lizeanu, deci din actuala zonă a metroului Obor.

– Apoi se lua o mică pauză, bărbații vorbeau despre afaceri, politică și curse de cai, iar femeile se retrăgeau pentru a purta discuții despre copii, artă și modă.

– După mica pauză erau aduse icrele de Manciuria și Beluga – negre și cele românești, increle de știucă. Erau ornate cu lămâi, în spirale. La icrele negre se mai punea unt de Sinaia și gălbenuș tare, de ou. Pâinea era prăjită. Se servea șalăul cu maioneză în sos alb de lămâie și somn la grătar, plus vin sec alb, Fetească.

– Urma o pauză în care bărbații jucau table și reluau discuțiile. Doamnele renunțau la pantofii cu toc și se încălțau cu papuci de blană, realizați la Brașov.

– Gazda aducea apoi cele 333 de sarmale cu mămăligă făcută cu alpte din mălai de moară de piatră și smântână de la olteni. De asemenea, se punea la dispoziția invitaților și o ciorbă de perișoare sau o supă de pui.

– Și dacă toată această mâncare nu era de ajuns, pentru cei care doreau să-și testeze limitele urmau fripturile de porc, curcan și vânat, cu cartofi prășiți – pai, cu murături de toate felurile. Existau și platouri cu bucățele de cârnați, ficat, rinichi, șorici, lebăr, caltaboș, mititei, pomana porcului, două feluri de vin roșu sec – Băbească și Pietroasele.

– La final se putea servea o cafea sau o ciocolată caldă. Se mai discuta timp de o oră, în care se discutau aspecte personale, călătorii, vacanțe, domnii chemau femeile la dans, pe muzica de la patefon.

– Urmau, la desert, fructele și dulciurile – banane, mandarine, portocale, mere, pere, pepene, cozonaci cu nucă, stafide și cacao, prăjituri. Este adus vin dulce de Cotnari.

– Se mai jucau niște jocuri de societate, iar la ora 22:00 se încheia petrecerea. Ziua următoare, gazda primea scrisori de mulțumire.

Pare incredibil, la cât de îmbelșugat este meniul. Pare că petrecerea nu a fost organizată acasă, ci într-un restaurant, un eveniment care a durat zile întregi. Totuși, Ion Coja, citat de site-ul Descoperă, garantează pentru veridicitatea faptelor.