Ortodoxe: Sfântul Mucenic Nichifor
Greco-catolice: Sf. m. Nichifor
Romano-catolice: Sf. Apolonia, fc. m
Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în secolul al III-lea și era prieten cu preotul creștin Sapriciu, potrivit crestinortodox.ro. Diavolul a semănat ură între cei doi, astfel încât aceștia au ajuns să-și dorească să nu se mai întâlnească. După un timp, Nichifor și-a dat seama că greşeşte și l-a rugat pe preot să-l ierte. Acesta, însă, a refuzat chiar şi după ce Nichifor a căzut în genunchi în faţa lui.
Din cauza prigonirii împotriva creștinilor, Sapriciu primește pedeapsa de a i se tăia capul. Atunci, Nichifor a alergat din nou către Sapriciu încercând încă o dată să-l înduplece să-l ierte. Însă nici de data aceasta Sapriciu nu s-a lăsat înduplecat. De aceea, Dumnezeu a luat darul Său de la Sapriciu și îndată acesta s-a lepădat de El. Atunci, Sapriciu a decis să jertfească zeilor pentru a nu fi ucis.
Văzând Sfântul Nichifor că Sapriciu s-a lepădat de Hristos, a început să strige către călăi: „Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Sapriciu s-a lepădat! Deci, tăiați-mă pe mine în locul lui”. În urma acestei mărturisiri, Nichifor a fost tăiat pentru Hristos în locul lui Sapriciu.
Mucenicul tău, Doamne, Nichifor, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Arătându-te împlinitor al Poruncilor Domnului, te-ai împăcat cu vrăjmaşul, cel ce avea mereu gândul împotriva ta, mucenice; şi în locul aceluia ai luat sfârşitul prin sabie, fericite, chemându-te pe tine Dumnezeu.
Citeste si Rugaciunea de seara catre Fecioara Maria. Nu te culca fara sa o rostesti!
Pentru aceasta arătându-te purtător de biruinţă, aşa precum îţi era numele, însuşi te-a încununat ca un stăpân, precum se cuvenea, luptătorule nebiruit; roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Laudă de mulţumire după datorie aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale, ca văduva aceea, cei doi bănuţi; că tu te-ai arătat Acoperământ şi Ajutor, scoţându-mă pururea din ispite şi din necazuri.
Pentru aceasta, izbăvindu-mă ca din mijlocul cuptorului cel învăpăiat, de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşeli; că pe tine te am Nădejde eu nevrednicul, robul tău. Amin!