De câțiva ani, România a început să importe mână de lucru ieftină, din Asia și Africa. Motivele: sărăcia din țara noastră, care a determinat un exod puternic spre vest pentru români.
După integrarea în UE, în 2007, românii au plecat pe bandă rulantă în state din blocul comunitar, precum Germania, Italia, Spania sau Franța. Alții s-au stabilit în SUA, Canada sau Australia. Este vorba despre meșteri, badante, culegători – angajați în agricultură, comercianți, dar și despre intelectuali, care au ales să deruleze propriile afaceri în afară, ori să se integreze în domenii precum IT sau medicină.
Pentru „munca de jos”, oamenii de afaceri din România s-au văzut nevoiți să importe mână de lucru foarte ieftină, din țări extrem de sărace, precum Sri Lanka. Unii au reușit să se integreze foarte bine în câmpul muncii, alții au avut ghinionul de a trăi un adevărat coșmar.
În cel de-al doilea s-au aflat și 17 bărbați din Sri Lanka, ce și-au amanetat tot ce aveau, pentru a ajunge în România. Voiau să trimită din economii acasă, dar au ajuns să o ducă foarte rău, astfel încât nu mai pot pune niciun ban deoparte.
Condițiile de cazare sunt oribile: „Toaleta este tot afară, a trebuit să mergem în tufișuri, în aceste zile ne-am improvizat o toaletă pe care o acoperim cu folii de plastic”, s-a plâns un muncitor srilankez, pentru Pro TV.
„Nu putem trăi șase oameni într-o cameră atât de mică, nu avem un loc de gătit, o facem tot acolo. Înainte de a veni frigul, găteam afară”, a reclamat altul.
Compania de recrutare le-a promis angajaților asiatici un salariu de 700 de dolari pe lună, pentru zece ore de muncă pe zi, șase zile pe săptămână, susțin muncitorii. Totuși, când au ajuns în România, și-au dat seama că și-au luat o mare țeapă.
„După ce am venit aici, am semnat un nou contract. 2.400 de lei pe lună și nu era nimic menționat despre cazare și masă.
Contractul pe care l-am semnat în Sri Lanka a avut o clauză că noi vom plăti 50 de dolari pe lună pentru mâncare și adăpost”, a declarat unul dintre muncitorii păgubiți.
Un avocat român, Judith Balint, a tras un semnal de alarmă: „Ei trăiesc în niște condiții de sclavagism. Din păcate, contractele individuale de muncă să semnează în limba română. Ei nu înțeleg ce semnează de fapt”.
Potrivit ITM Prahova, „au fost identificate în total 17 persoane ce efectuau activitate în cele trei locații, parte dintre aceștia aveau contractele suspendate în Registrul de Evidență al Salariaților, dar aceștia prestau activitate”.
Și Inspectoratul pentru Imigrări a cerut actele la control, dar nimeni nu verifică în ce condiții trăiesc angajații. Contactat telefonic, patronul companiei a refuzat să formuleze un punct de vedere, mai precizează sursa citată.