Mihai Şora, unul dintre ultimele mesaje postate: „Suntem atât de fragili, vulnerabili…”

Mihai Şora a postat pe facebook până cu câteva ore înainte de a muri. Eseistul român care s-a stins la 106 ani a vorbit despre cutremurul teribil care s-a produs în Turcia.
Într-un mesaj postat pe rețelele sociale, Mihai Șora a vorbit despre drama pe care o trăiesc oamenii din Turcia acum, subliniind cât de fragili sunt oamenii în fața unui astfel de eveniment.

Filozoful Mihai Șora a murit astăzi, la 106 ani
”Teribil cutremurul din Turcia… Numai gândul că sute de oameni au pierit sub dărâmături – una dintre cele mai înfiorătoare morți, că alte sute ori mii încă se zbat între viață și moarte, caută cu disperare o gură de aer sub moloz, își simt oasele sfărâmate și nu mai au forță, după atâtea ore de așteptare încordată, să strige după ajutor, gândul că părinții își plâng copiii, urletul sirenelor pe străzi, burnița, fumul, praful și pulberea ridicându-se dintre ziduri, umbrele și chipurile supraviețuitorilor… – toate ți se fixează pe creier, te apasă și te năucesc.

Suntem atât de fragili, vulnerabili… Cu știința noastră de carte, cu tehnologiile, ingineria sofisticată, și tot nu putem evita asemenea nenorociri. Scoarța aceasta pe care ne înghesuim se scutură din timp în timp, ca și când ar vrea să scape de noi”, a scris filosoful pe Facebook.

Mihai Şora, după moartea reginei Elisabeta: Dumnezeu s-o odihnească în pace și lumină!
Filozoful Mihai Şora a murit sâmbătă, la vârsta de 106 ani, potrivit unui mesaj publicat pe reţelele de socializare. Decesul cunoscutului filosof şi eseist român a fost anunţat chiar pe pagina sa de Facebook.

Alte articole

Tom Şora, dezvăluiri şocante despre relaţia cu tatăl său şi cu soţia acestuia: „Acum un an, doi, ne-am pus întrebarea dacă mai trăieşte. A fost foarte influenţat de doamna Palanciuc”

SURSE Ce urmează în scandalul izbucnit în familia lui Mihai Şora după moartea filosofului. În joc ar fi o avere de un milion de euro

„Mihai Şora, 7 noiembrie 1916-25 februarie 2023. Iubitule, ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumuseţea însăşi, credinţa, nădejdea şi dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Şi niciodată nu-ţi voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe şinele destinului meu şi m-ai legat ireversibil şi armonios de al tău, cu o graţie de care numai tu erai capabil şi pe care nu mulţi pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima. Încă nu ştiu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veşnic – nu numai în Rai, unde, negreşit, tu vei sta, ci şi pe punctul acesta albastru, boţul de apă şi humă care pluteşte în spaţiu şi pe care opt miliarde de alte făpturi omeneşti – dar niciuna ca tine – convieţuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori îşi sunt – unele, altora – sprijin. E frig fără tine, iubitule. Aziul”, este mesajul postat pe pagina de Facebook a filozofului.

Mihai Şora s-a născut pe 7 noiembrie 1916 în satul Ianova din judeţul Timiş. El a fost căsătorit de două ori şi are trei copii din prima căsătorie. În 2014, la vârsta de 98 de ani, s-a recăsătorit cu scriitoarea Luiza Palanciuc-Şora.

Băiat de preot, cu pasiune pentru citit și avid de cultură, premiant în formă continuată

Mihai a fost al doilea băiat al preotului Meletie Șora și al soției sale Ana. Avea 5 ani când familia s-a mutat în satul Izvid, la 16 km de Timișoara, unde tatăl său obţinuse un post de profesor de religie la Şcoala Normală și astfel putea să facă naveta.

Atunci a învățat să buchisească literele, ajutat de părintele său, alături de care avea obiceiul să stea, la birou acestuia, să citească și să scrie. Clasele primare le-a făcut la Izvid, într-o „școală” cu o singură „clasă”, cu un singur învățător, care preda simultan, după vârsta fiecărui elev, conform atelier.liternet.ro.

Apoi, pentru gimnaziu, a mers 4 ani la Timișoara (1923–1927), unde a făcut și liceul, la „Constantin Diaconovici Loga” (1927–1934). A studiat cu înclinație deosebită filosofia și limbile străine, franceza, germana, italiana și, cu preponderență, clasicele latina și elina (greaca veche). Premiant 1 în fiecare an.

Student la Filosofie, cu profesori uriași: Nae lonescu, Tudor Vianu, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade
Nu a fost cel mai cuminte, cel mai supus adolescent… Avea personalitate, acumula cu ușurință noi cunoștințe, ceea ce-i dădea un sentiment de siguranță, de superioritate, după cum își amintea într-un interviu.

În 1940, familia Șora a fugit de ocupația trupelor lui Hitler la Paris în zona liberă din sudul Franței (până în octombrie 1943), la Grenoble. Mihai și-a continuat teza de doctorat și, sub influența durității naziste, „completate” de rezistența eroică a Uniunii Sovietice, a devenit un „antifascist militant”, după propria descriere, a alunecat spre simpatii de stânga, a avut legături cu Rezistența, cu comuniștii francezi și, după încheierea războiului, s-a înscris în Partidul Comunist Francez.

N-a rămas în Franța și a revenit în țară, să-și revadă părinții, în 1948. Decizie care i-a schimbat dramatic viața. Autoritățile tinerei Republici Populare Române în care dicta puterea muncitorilor și țăranilor, sub directa „îndrumare” a tovarășilor aduși de tancurile „eliberatoare” ale „glorioasei” Armate Roșii, care „uitase” să mai plece acasă, îi interzic întoarcerea în Franța, îl sechestrează practic în țară.

La sfârșitul acelui an 1948, neavând de ales, vin în România și soția sa, Mariana, împreună cu cei doi copii și însărcinată cu al treilea: Alexandra, Andrei și Tom. Avea să plece din țară abia la sfârșitul anilor ’70 și a murit în Germania, la Munchen, în 2011, la 94 de ani. După 3 ani, pe 19 iulie 2014, Mihai Șora, ajuns la 98 de ani, s-a recăsătorit cu scriitoarea Luiza Palanciuc.

Mihai Șora a trăit primii 20 de ani ai „prizonieratului” în propria țară în tăcere. N-a bucurat cititorii cu nimic. Singura comunicare „scrisă” cu publicul fusese în Franța.

Prestigioasa editură Gallimard îi publicase cu un an înainte, în 1947, debutul editorial, „Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique” (Dialog interior. Fragment de antropologie metafizică), care impresionase mari personalități din comunitatea filosofică franceză. Îi fusese oferită cetățenia franceză imediat după publicarea cărții, dar o refuzase. Prima greșeală mare a vieții sale, înaintea celei de-a doua, revenirea în România populară, condusă de la Moscova.

A fost nevoit să lucreze la Ministerul de Externe (1948–1951), condus cu mână de fier de Ana Pauker. S-a speculat mult după lovitura de stat din decembrie 1989 despre colaborarea lui Mihai Șora cu prima femeie vicepremier și ministru de externe (atât din istoria României, cât și din lume).

Mihai Șora a susținut mereu că a fost numai o problemă strict de supraviețuire, atât la propriu, cât și la figurat. A fost contestat de multe nume importante din viața culturală și politică a României post-decembriste.

Mihai Șora a avut un merit de necontestat în reușita „de masă” a celebrei colecții literare „Biblioteca pentru toți”
A schimbat locul de muncă de la Ministerul de Externe în 1951 (Ana Pauker intrase în perioada de dizgrație a Moscovei), a urmat Editura pentru Limbi Străine (șef de secție între 1951 și 1954), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA, redactor-șef între 1954 și 1969), Editura Enciclopedică (redactor, 1969-1970), Ministerul Educației și Învățământului (1970-1977, când a ieșit la pensie, inițial consilier personal al ministrului Mircea Malița, apoi ca funcționar guvernamental).

În perioada ESPLA, are meritul principal în relansarea colecției „Biblioteca Pentru Toți” În 7 ani, 1960-1967, au fost publicate 400 de ediții (titluri de cărți), cu un tiraj total impresionant, 24.625 milioane de exemplare. Mai multe decât fuseseră publicate între 1895 (anul când scriitorul și folcloristul Dumitru Stăncescu a lansat „Biblioteca Pentru Toți”) și 1949.

La câteva zile după lovitura de stat de la sfârșitul lui 1989, pe 30 decembrie, Mihai Șora a fost ales ministru al Învățământului în primul guvern Petre Roman. Și-a dat demisia, în semn de protest, după mineriada din 13-15 iunie 1990, după declarațiile sale. Și a refuzat revenirea în post în al doilea guvern Roman, după alegerile din „Duminica orbului” (20 mai 1990).

Andrei Pleșu, ministru al Culturii în perioada respectivă, a susținut mai târziu că, de fapt, prim-ministrul Petre Roman l-ar fi demis pe Mihai Șora, „între altele pentru că luase partea studenților”.

Pe 31 decembrie 1989, Mihai Șora a fost printre membrii fondatori ai „Grupului pentru Dialog Social” (GDS), „prima organizație a societății civile constituită legal după căderea dictaturii. Grupul pentru Dialog Social s-a constituit ca o instanță de reflexie critică într-o etapă istorică marcată de descompunerea violentă a statului totalitar comunist și de trecerea de la o societate comunizată la constituirea unei societăți civile. Valorile promovate de GDS sunt acelea ale democrației, statului de drept și libertățile fundamentale ale omului” (facebook GDS)

În 2000, Mihai Șora, alături de alți membrii marcanți ai intelectualității românești, a participat la o manifestație împotriva lui Corneliu Vadim Tudor și a extremismului politic, după ce acesta ajunsese în al doilea scrutin pentru alegerile prezidențiale, alături de Ion Iliescu.

În 2001 a primit Premiul GDS, acordat „personalităților considerate a fi contribuit la promovarea valorilor societății civile și ale statului de drept” (facebook GDS).

La 100 de ani, Mihai Șora a susținut, prin ideile sale, dar și prin prezența fizică în Piața Victoriei, „protestele#rezist” împotriva modificărilor la legile justiției din „celebra” OUG 13/2017
Mihai Șora a fost, de asemenea, unul dintre adversarii foarte „vocali” ai modificărilor la legile justiției, promulgate de guvernului PSD–ALDE condus de Sorin Grindeanu în celebra OUG 13/2017, care au declanșat proteste masive în toată țara în primele luni ale lui 2017.

Chiar dacă avea atunci nu mai puțin de 100 de ani, Mihai Șora s-a alăturat demonstranților din Piața Victoriei, fiind un factor extrem de mobilizator pentru cei nemulțumiți și uniți în fenomenul denumit atunci „Tineriada” sau „protestele#rezist”. Prezența sa fizică la proteste și declarațiile sale au fost un suport moral foarte puternic pentru mișcarea anti-guvern de atunci.