Data la care va avea loc ceremonia de incinerare la Munchen nu a fost încă stabilită, a mai spus Stere Gulea, rudă prin alianţă cu Ciulei. Fiica lui Stere Gulea, Alexandra, este soţia lui Thomas Ciulei, fiul regretatului om de teatru.
De altfel, Stere Gulea a mai declarat marţi că Liviu Ciulei şi-ar fi exprimat dorinţa de a fi incinerat.
Liviu Ciulei a murit marţi, la vârsta de 88 de ani, fiind internat la Munchen din cauza mai multor probleme de sănătate. Regizorul, care locuia şi la Munchen şi la Bucureşti, plecase cu soţia în Germania în luna iulie.
Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck în „Visul unei nopţi de vară” la Teatrul Odeon din Capitală. Ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash.
Cariera spectaculoasă a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura ca regizor, scenograf sau actor, aceste producţii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase.
La experienţa de regizor, actor, scenograf şi scenarist s-a adăugat cea de director artistic, Liviu Ciulei ocupând această poziţie, timp de zece ani, pentru Teatrul „Bulandra” din Bucureşti, dar şi pentru Teatrul „Tyrone Guthrie” din Minneapolis.
De asemenea, Liviu Ciulei a fost director onorific al Teatrului Bulandra şi profesor de teatru la două universităţi prestigioase: Columbia University şi New York University.
Printre distincţiile obţinute de Liviu Ciulei, se numără premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru „Pădurea spânzuraţilor”, Globul de Cristal, la Karlovy Vary, în 1969, pentru filmul „Valurile Dunării”, premiul UNITER, în 1996, premiul de excelenţă UNITER, 2001, premiul de excelenţă în cinematografia română, 2002.