Mănânci pentru că ți-e foame sau doar din plictiseala? Cum îţi poți da seama si ce poate ajuta

Când ne este foame, cu toții ne angajăm din când în când în gustări fără minte, fie că este vorba de o pungă de floricele în fața televizorului sau de a intinde mâna după o bucată de ciocolată pentru a trece peste o după-amiază de muncă. Acest tip de mâncare poate proveni din plictiseală și este adesea încadrat ca o „plăcere vinovată”, dar nu te da bătut. Mecanismele metabolice, cognitive și de recompensă ale creierului sunt toate interconectate, ceea ce poate face ca reglarea apetitului să fie și mai dificilă.

Știința din spatele reglării apetitului.
Reglarea biologică și psihologică a apetitului și modul în care acestea implică sănătatea metabolică sunt subiecte fierbinți în lumea științei chiar acum. Dar sunt, de asemenea, incredibil de complexe, așa că înțelegerea cercetătorilor cu privire la modul în care creierul ajută la reglarea foametei este încă în creștere.

Există multe aporturi biologice care afectează reglarea apetitului:

• Niveluri de stres
• Emoții
• Hormoni (de exemplu, tiroida, sex, foame, suprarenale etc.)
• Rezerve de energie pe termen lung în țesutul adipos (de exemplu, grăsimea corporală stocată)
• Masă musculară slabă care necesită energie
• Axa intestin-creier (detecția și disponibilitatea nutrienților)
• Simțuri (de exemplu, gust, miros, textura, vedere)
• Cerințe metabolice individuale (pe baza compoziției corporale, a consumului și a consumului de energie, a consumului de energie în repaus etc.)
• Stabilirea gustului și preferinței alimentare (adică, modul în care creierul asociază alimentele cu anumite experiențe)

Alte articole

Dieta bizară cu ouă și o sticlă de vin pe zi prezentată de revista Vogue în 1977. Cura de slăbire promite rezultate spectaculoase în doar trei zile

Ce dietă ţine Monica Bîrlădeanu în Postul Crăciunului. „E mai dificil să-ţi aduni necesarul doar din legume”

Reglarea apetitului implică circuite ale creierului care procesează semnale ale stării nutriționale și valoarea recompensei alimentare. Cu alte cuvinte, atât alimentația homeoretică (consumul de alimente pentru menținerea homeostaziei energetice), cât și mâncarea hedonică (consumul de alimente pentru plăcere) sunt procesate folosind aceeași activitate neuronală.

După cum iti poti imagina, pur și simplu să mănânci pentru a-ți „alimenta corpul” nu este foarte realist – cu excepția cazului în care, desigur, te trezești să te bucuri și de alimente bogate în nutrienți, astfel încât sistemul de recompensă al creierului tău să fie hrănit simultan. Acesta este motivul pentru care atât de mulți dieteticieni funcționali încurajează să găsească alimente sănătoase și arome pe care le plac și de ce eliminarea alimentelor întregi sau a categoriilor de alimente poate fi nesustenabilă și nesatisfăcătoare.

Cum mancatul din plictiseală afectează hormonii foamei.
Mâncarea de plictiseală – fie că ești mai stresat decât în mod normal, că te simți trist sau pur și simplu te bucuri de savoarea și experiența gustarii tale – poate fi clasificată cu fermitate în categoria „mâncat hedonic”.

Dieta daneză te scapă de kilogramele în plus. Meniul complet pentru şapte zile, mare atenţie!
Și dacă te trezești că mănânci hedonistic mai des decât homeoretic, s-ar putea să te străduiești să te adaptezi la indicii de foame și de sațietate. Acest lucru se datorează faptului că cei trei principali hormoni ai foamei care ne reglează apetitul — grelina, leptina și insulina — sunt puternic afectați de dieta și obiceiurile noastre alimentare:

Grelina este hormonul „foamei”. Este eliberat atunci când stomacul este gol, iar nivelurile scad odată ce stomacul s-a întins. Leptina este hormonul „sațietății”. Este produs de țesutul adipos (adică celulele adipoase) și anunță creierul când există suficientă grăsime corporală stocată, astfel încât să nu mananci în exces. Insulina este hormonul de „depozitare”. Este eliberat de pancreas pentru a ajuta celulele să ia glucoză din sânge pentru a fi folosită ca energie sau stocată ca atare.

Citeşte şi: Dieta simplă care prelungește viața. Scade riscul de a dezvolta boli cardiovasculare cu 23%

Atunci când acești hormoni fluctuează din cauza factorilor interni (de exemplu, sensibilitatea redusă la leptina și la insulină) și/sau factori externi (de exemplu, dieta, activitatea fizică), ne poate afecta capacitatea de a identifica senzatiile de foame și sațietate:

Când mănânci „calorii goale” (adică, carbohidrați simpli, dulceață cu zahăr etc.), stomacul nu se întinde prea mult, ceea ce duce la niveluri statice de grelină care te pot lăsa foame după o masă sau o gustare bogată în carbohidrați. Dacă aportul de energie (adică calorii) este mai mare decât cheltuiala de energie (adică câte calorii arzi), surplusul de energie scade influența pe care o au leptina și insulina asupra reglarii apetitului.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.