În România, țara cu aproape cele mai mari taxe pe muncă din UE, salariul minim pe economie este de aproape 1.900 de lei net, adică 3.000 de lei brut. După un stagiu de cotizare de 35 de ani, pensia va fi de aproximativ 1.260 de lei. Bineînțeles, acesta este un echivalent. An de an se adaugă inflația și periodic, majorări de pensii și salarii. În plus, foarte important de menționat este posibilitatea ca vârsta de pensionare să fie crescută.
Practic, 250 de euro este o sumă ce nu poate asigura un trai decent românilor, la bătrânețe, vârstă la care vor fi necesare pe lângă utilități și alimente, pastile și tratamente. Despre vacanțe nu se poate pune problema, din păcate.
Din nefericire, după 35 de ani de cotizare, mici sunt șansele ca pensionarii, retrași din activitatea profesională la peste 60 de ani, să-și recupereze vreodată cotizațiile din timpul tinereții.
„Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se însumează, iar prin împărţirea la 12 rezultă punctajul anual al asiguratului în anul respectiv.
Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică”, potrivit Casei Naționale de Pensii Publice.
În România, mulți patroni încă sunt nevoiți să ofere pe cartea de muncă minimul pe economie, iar „la negru”, restul. Taxele impuse de stat sunt mult prea mari pentru susținerea angajaților și rentabilitatea business-urilor, avertizează din ce în ce mai mulți economiști și proprietari din zona IMM-urilor.
Astfel, din ce în ce mai mulți bătrâni au ajuns să se chiunie cu venituri de sub 2.000 de lei, criticând perioada de dinainte de 1990 și cea post-1990.