Marcel Pavel a dezvăluit în podcastul „Altceva cu Adrian Arsene” situațiile-limită cu care s-a confruntat în prima parte a vieţii, atunci când a trebuit să facă față multor lipsuri şi neajunsuri greu de gestionat de un copil. Iar aceste situaţii erau cu atât mai dificil de digerat cu cât era înconjurat de copii care proveneau din familii cu situţii materiale bune şi foarte bune.
Artistul a copilărit la Câmpulung Musel, un ţinut cu un relief fermecător, pe care-l cutreiera cu mare drag cât era ziua de lungă.
„Dealurile, munții, am colindat fiecare colțișor. Fiind un copil rebel, plecam de la 5 dimineața de acasă, bine bătaia o luam seara că ajungeam la 22:00… doar năzbâtii făceam, jucam poker, fumam, mergeam la pescuit la patru dimineața chiar dacă nu prindeam nimic, ne jucam de-a indienii, făceam arcuri, dormeam în cazemate și ajungeam acasă noaptea. Frumusețea extraordinară a copilăriei mele, cu lipsuri materiale îngrozitor de mari […]
Mă apăsau grijile, dar încercam să le țin deoparte, mă apăsau în subconștientul meu. După ce am conștientizat, au început să mă apese efectiv. Făceam comparația cu colegii mei. Am avut norocul de a copilări cu oameni, cu copii și familii deosebite: doctori, profesori și așa mai departe, și făceam o comparație între condițiile de trai pe care le aveam noi, familia noastră și ale lor.
Aveau covoare persane, vorbesc de anii 70, și eu nu prea aveam pantofi, dacă îmi lua o pereche de teniși mama sau tata, îi rupeam a doua zi la fotbal. Mergeam în picioarele goale mai mult […]
Era o lume plină de lipsuri. Noi, frații, mai făceam și glume. Dacă nu aveam saltea sau plapumă dormeam pe patul mijlociu și mă înveleam cu ăla mare sau cine se scula primul pleca în oraș că aveam o singură pereche de pantofi. Pe undeva pe jumătate e un umor amar, dar pe cealaltă (…) Mi-a prins foarte bine„, a dezvăluit artistul în podcastul realizat de Adrian Arsene.