Sforăitul este una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale aparatului respirator. Această problemă este întâlnită la 44% dintre bărbaţi şi 28% dintre femei cu vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani.
Sforăitul apare atunci când fluxul de aer inspirat prin gură sau nas în plămâni este perturbat în timpul somnului. De obicei cauza este îngustarea sau blocarea căilor aeriene la nivelul nasului, gurii sau gâtului. Ca urmare, ţesuturile căilor aeriene superioare vibrează şi se lovesc de partea posterioară a gâtului, determinând apariţia unui sunet care poate fi moale, catifelat, înalt, aspru sau răguşit.
De multe ori persoanele care sforăie nici nu sunt conştiente de acest lucru. Adesea, partenerul sau partenera sunt cei care observă că persoana cu care dorm sforăie sau doarme cu gura deschisă.
„Până în momentul de faţă, sforăitul simplu, la un pacient care nu are şi alte afecţiuni de sănătate, nu s-a dovedit că prezintă un pericol semnificativ pentru sănătate, ci mai degrabă fiind doar un disconfort pentru partener, deşi există câteva supoziţii în privinţa implicării în apariţia bolilor cardiovasculare„, a explicat, pentru ROMÂNIATV.NET, medicul pneumolog Răzvan Lungu.
În timpul nopţii există mai multe perioade de somn de tip REM, somnul profund în care întreg organismul se odihneşte, iar muşchii „paralizează”. Acest tip de somn este extrem de important deoarece ajută la refacerea organismului şi astfel dimineaţa oamenii se trezesc odihniţi şi cu mintea limpede. Sforăitul poate afecta odihna de care are nevoie organismul deoarece această întrerupere scurtă a respiraţiei şi respiraţia îngreunată îi poate perturba somnul de tip REM şi astfel acesta nu va reuşi să doarmă bine.
Potrivit medicului pneumolog, şi copiii pot sforăi din cauza polipilor sau a amigdalelor.
Cauzele care pot duce la sforăit sunt diverse: alcoolul, fumatul, obezitatea, medicamentele hipnotice sau sedative (somniferele consumate înainte de culcare pot creşte şi riscul de SAS).
Cum poate fi tratat sforăitul
„Primele măsuri terapeutice ce sunt recomandate pentru prevenirea sforăitului sunt măsurile generale: scăderea în greutate, stopatul fumatului, evitarea consumului băuturilor alcoolice cu câteva ore înainte de culcare. Dacă sforăitul apare atunci când pacienţii dorm pe spate, dormitul pe o parte sau pe burtă reprezintă o alternativă evidentă. Dacă persoana care sforăie nu reuşeşte să se obişnuiască să doarmă într-o parte, se pot aşeza perne în spatele acesteia care să nu îi permită rostogolirea sau se pot coase în nişte buzunărele la spate şi mingi de tenis care, de asemenea, să nu permită persoanei în cauză să se întoarcă”, a precizat, pentru ROMÂNIATV.NET, medicul Răzvan Lungu.
Se pot folosi şi plasturi care se aplică pe nas pentru a permite o respiraţie mai bună. Mai mult, se poate folosi şi o proteză orală, aceasta având rolul de a menţine deschise căile aeriene respiratorii superioare în timpul somnului. Aceste dispozitive se personalizează pentru fiecare pacient în parte şi se instalează de către un medic specialist.
Dacă sforăitul devine extrem de supărător trebuie consultat un medic specialist ORL care să evalueze cauzele locale ce pot fi corectate, deoarece o altă metodă prin care poate fi tratat sforăitul este intervenţia chirurgicală. Cazurile în care medicii recomandă operaţia sunt rare, deoarece în primă fază este indicat ca pacienţii să încerce toate celelalte modalităţi de a trata sforăitul. Intervenţia chirurgicală se aplică în cazul în care anumite ţesuturi, muşchi din zona gâtului au dimensiuni mai mari şi astfel blochează respiraţia.
Cea mai eficientă metodă terapeutică pentru oprirea sforăitului este ventilaţia cu presiune pozitivă continuă -aparatul CPAP- Continuous Positive Airways Pressure, aceeasi metodă folosită și pentru tratamentul SAS, dar este dificil de acceptat și din cauza costurilor crescute și din cauza toleranței dificile.
Sforăitul poate fi un semn al sindromului de apnee în somn. În SAS, fluxul de aer încetează în ciuda impulsurilor respiratorii, din cauza obstrucţiei sau îngustării căilor respiratorii superioare, de obicei la nivel naso-faringian. În timpul somnului muşchii faringelui şi ai limbii se relaxează şi produc obstrucţia parţială a căilor respiratorii. Oprirea respiraţiei din SAS conduce la scăderea temporară a concentraţiei oxigenului în sânge (hipoxie) şi la trezirea pacientului, necesară pentru a îşi relua respiraţia. În cele mai multe cazuri, trezirea nu este completă dar suficientă pentru a fragmenta somnul, devenind ineficient şi neodihnitor.
Sindromul de apnee în somn (SAS) este tot o afecţiune a aparatului respirator caracterizată prin pauze respiratorii repetate (apnei), frecvente în timpul somnului. Durata perioadei de oprire a fluxului de aer este de minim 10 secunde. SAS prezintă diferite grade de gravitate în funcţie de durata şi frecvenţa episoadelor de apnee. Oamenii care au SAS în general nu conştientizează acest lucru. Ei sunt somnolenţi, se plâng de somn neodihnitor, tulburări de concentrare, iar anturajul acestora de obicei remarcă episoadele de apnee din timpul somnului. Somnolenţa exagerată poate afecta semnificativ calitatea vieţii şi chiar poate duce la deces în cazuri extreme prin adormirea la volan. Alte simptome mai puţin frecvente ce pot sugera prezenţa SAS sunt durerile de cap la trezire, urinatul frecvent în timpul nopţii sau disfuncţiile sexuale.
Potrivit pneumologului Răzvan Lungu, „este recomandat ca partenerul să observe la persoana care sforăie dacă are opriri de respiraţie în timpul somnului fiind astfel necesare investigaţii suplimentare pentru diagnosticul SAS. Pentru un diagnostic de certitudine este necesar ca anumiţi parametrii să fie înregistraţi în timpul somnului, necesitând efectuarea unei polisomnografii sau a unei poligrafii ventilatorii într-un laborator de somnologie”.
Un număr de 10 opriri de respiraţie sau mai puţin pe oră se încadrează în limite normale, până la 30 de opriri de respiraţie este moderat, iar peste 30 de opriri poate fi numit sever.
Sindromul de apnee în somn netratat contribuie la apariţia unor afecţiuni cardiovasculare, împreună cu alţi factori de risc importanţi, cum ar fi hipertensiune arterială, tulburări ale ritmului cardiac, accident vascular cerebral sau tulburări de metabolism.
Citeşte şi Când şi cât să DORMI pentru a fi ODIHNIT. Care este legătura dintre somn şi obezitate