Mămăliga era mâncarea de bază pe care ţăranii o pregăteau chiar şi de trei ori pe zi, potrivit descopera.ro. Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, poate pentru că mămăliga este mai uşor de făcut decât pâinea. Pâinea de grâu era o mâncare mai „aleasă”, rezervată mai curând sărbătorilor.
Mai mult, în urmă cu 100 de ani, oamenii de la sate mâncau multe lucruri pe care azi tot mai puţini români le mai mănâncă: ştir, podbal, frunze de sfeclă, hrişcă, mei, bob, ulei de cânepă, jufă (julfă) – un produs obţinut din sămânţă de cânepă.
Poate cel mai frapant aspect este consumul mic de produse de origine animală. Ţăranii vindeau produsele de origine animală pentru a avea cu ce să cumpere lucruri pe care nu le puteau produce singuri în gospodărie, iar pentru propria lor hrană se mulţumeau mai curând cu produse vegetale, adăugând la nelipsita mămăligă de porumb fel de fel de fierturi de frunze şi fructe, doar din când în când ouă, peşte sărat şi rareori carne.