Judecătorul Cristi Dănileţ, despre sistemul de învăţământ: „Salariile profesorilor trebuie triplate. Incompetenţa în rândul profesorilor este mare. Ei seaflă în război cu toată lumea”

Pe de altă parte, Danileț spune că incompetența în rândul profesorilor e mare, iar mulți dintre ei nu suportă niciun fel de critici, pasând vina pentru neajunsurile din învăţământ pe oricine altcineva, de la elevi şi profesori, până la politicieni şi chiar colegii din învăţământul universitar.

𝟭. 𝗦𝗮𝗹𝗮𝗿𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘁𝗿𝗶𝗽𝗹𝗮𝘁𝗲. Am spus asta acum un an, în mod public, într-o situație aproape similară. Am spus asta și pe 19 mai, înainte să înceapă greva profesorilor. Salariul trebuie să reflecte importanța muncii unei persoane și prețuirea pentru un anumit domeniu de activitate. Venitul de acum al profesorilor este mizerabil. Societatea este datoare să facă acest efort. Este de datoria guvernanților să găsească soluții.

𝟮. Î𝗻𝘃ăță𝗺â𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗻𝘂 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗻𝗶𝗰𝗶𝗼𝗱𝗮𝘁ă 𝗼 𝗽𝗿𝗶𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲. Mentalitatea post-comunistă ne-a făcut să credem că putem trăi nu prin muncă cinstită, ci prin diplome fără acoperire, prin furt și prin corupție. Și pentru mulți chiar așa a fost. Probabil doar nepoții celor care s-au născut în perioada comunistă vor putea vedea lucrurile în alt fel. Acea generație își va face acuși locul în societate.

𝟯. 𝗥𝗼𝗺â𝗻𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗮𝘇𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗿𝗲𝘇𝘂𝗹𝘁𝗮𝘁𝘂𝗹 ș𝗰𝗼𝗹𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝗶𝗲𝗿𝗶. Țara arată exact pe măsura eforturilor depuse de profesori în ultimii 30 de ani. Ei au permis să treacă unii prin școală deși nu știau să scrie ori să citească, copiind, luând examene pe nemeritate, plagiind lucrări de licență și teze de doctorat. Toți cei care au diplome fără acoperire le-au obținut prin complicitatea profesorilor. Iar unii sunt politicieni, dar și … profesori.

Alte articole

Fostul judecător Cristi Danileț sare la gâtul ÎPS Teodosie: „Să ne ferească Cerul și Rațiunea să ajungem ca statele unde femeile au fost coborâte la stadiul de obiecte deținute de bărbați”

Judecătorul Cristi Danileţ s-a pensionat. Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul

𝟰. 𝗜𝗻𝗰𝗼𝗺𝗽𝗲𝘁𝗲𝗻ț𝗮 î𝗻 𝗿â𝗻𝗱𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗲. Dintre cei care se prezintă la examenul de titularizare cam 20% obțin nota sub 5, aproape 30% obțin de trecere, dar pot fi doar suplinitori și de abia ca 50% obțin nota minimă necesară, 7.

𝟱. 𝗔𝗻𝗮𝗹𝗳𝗮𝗯𝗲𝘁𝗶𝘀𝗺𝘂𝗹 𝗳𝘂𝗻𝗰ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝟰𝟱%. Acesta este nivelul „rebuturilor” produse de învățământul preuniversitar de 10 ani încoace și, dacă luăm în calcul pregătirea profesorilor relevată mai sus, avem și explicația. Procentajul este oficial și se află în creștere. În aceste condiții, România este condusă spre faliment moral și cultural. Profesorii au datoria să își asume contribuția la acest eșec și să își propună reducerea acestui procent în următoarele două generații de elevi. Vor primi salarii mărite, dar trebuie ca de acum să le și merite.

Citeşte şi: Liderii celor mai mari sindicate din Educaţie sunt plătiţi de Minister, deşi nu profesează. Conflict de interese major în care se află cei care ar trebui să apere interesele profesorilor

𝟲. 𝗘𝘅𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮ț𝗶𝗮 „𝗱𝗮𝗿 𝗮𝘃𝗲𝗺 𝗼𝗹𝗶𝗺𝗽𝗶𝗰𝗶” 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘃𝗮𝗹𝗮𝗯𝗶𝗹ă. Olimpicii nu sunt un produs al învățământului de masă. Ei sunt o excepție, iar de pe urma lor societatea românească nu are niciun beneficiu. Aproape toți olimpicii pleacă în alte state. Noi rămânem cu cei care abandonează școala (15%) și cu cei care au trecut degeaba prin școală (45%), dar au diplome. Aceștia vor fi cei care vor decide viitorul nostru.

𝟳. 𝗘𝗱𝘂𝗰𝗮ț𝗶𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝘀 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗹𝗲𝘅. Se face educație de către părinți și profesori, prin intermediul televizorului și internetului, ba chiar și de către gașca de la bloc. Copilul însă trebuie să fie învățat să gândească, treptat, singur și să discearnă între informațiile de calitate și cele care îi fac rău lui și/sau celorlalți. Acest mod de gândire critică, logică și structurată, într-un context cultural, este generat doar de instruirea făcută de profesori. Nimeni altcineva nu poartă această grea responsabilitate. Nu exclud aici rostul părinților – care nu își asumă, nici ei, nimic din ce se întâmplă cu copiii lor – dar rolul definitoriu aparține profesorilor.

𝟴. 𝗣𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗲𝘅𝘁𝗿𝗲𝗺 𝗱𝗲 𝘀𝗲𝗻𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶 𝗹𝗮 𝗰𝗿𝗶𝘁𝗶𝗰ă. În aceste zile mulți au dovedit că nu suportă niciun fel de critică, nu își asumă niciun fel de responsabilitate și că nu sunt interesați decât de salarii. Insultele aruncate în spațiul public de unii dintre ei arată cât de jos din punct de vedere al bunului simț sunt cei care ne educă copiii la școală, erorile de logică argumentativă (în special atacurile personale și whatabout-ismele) arată ce probleme uriașe au unii dintre ei în gândire, greșelile gramaticale făcute în cascadă de foarte mulți profesori atunci când scriu pe internet te sperie de-a dreptul, iar ura pe care unii o împrăștie față de aceia din jur care spun ceva despre ei arată cât de puțin au înțeles că tot ceea ce profesorii critică azi este cauzat de ei ieri. Dezamăgitoare este lipsa dorinței de a învăța ceva nou (fuga de digitalizare este definitorie), de parcă instruirea lor, a profesorilor, s-ar termina odată cu intrarea în profesie.

𝟵. 𝗠𝘂𝗹ț𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗻𝘂 îș𝗶 𝗰𝘂𝗻𝗼𝘀𝗰 𝘀𝘁𝗮𝘁𝘂𝘁𝘂𝗹. Rolul social al profesorilor este necunoscut nu numai de către societate, dar nici chiar de către unii dintre ei. Mulți vorbesc mai tot timpul de drepturi, niciodată de responsabilități. Trista realitate este că sunt profesori care nu au citit legea educației, nu cunosc Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, nu au auzit de Codul-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar sau nu au citit anexele la contractul lor de muncă. Multe școli nu au nici un regulament propriu de funcționare, nici cod etic al personalului, nu au comisii anti-violență și anti-bullying funcționale și nu au proceduri de urmat pentru activitatea acestora.

𝟭𝟬. 𝗖𝗲𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹ț𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶 𝗻𝘂 𝗮𝘂 𝗰𝘂𝗻𝗼ș𝘁𝗶𝗻ț𝗲 𝗲𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗶𝘀𝗹𝗮ț𝗶𝗲. Pentru că nu au educație juridică sunt profesori care nu știu ce să facă când sunt agresați fizic sau online de elevi, părinți sau alți profesori sau de către proprii colegi și aleg, astfel, să accepte situații umilitoare. Sunt unii care nu cunosc că din punct de vedere al legii penale răspund ca „funcționari” pentru luare de mită sau purtare abuzivă. Sunt profesori care nu știu că poliția nu poate fi chemată la școală „să facă ceva” dacă elevul cu probleme nu a împlinit încă vârsta de 14 ani. Sunt profesori care nu știu că legislația îi obligă să anunțe organele de protecția copilului imediat ce un elev minor este agresat, respectiv procurorul imediat ce află de un abuz sexual, indiferent că este real sau doar suspectat. Sunt directori care nu își cunosc obligația de a înștiința organele legii când se introduc în școală arme albe sau droguri, ori când se folosește un document falsificat pentru a justifica o absență. Aproape niciun profesor nu a auzit de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și niciunul nu cunoaște ce este răspunderea materială reglementată de Codul civil privind pagubele produse de elevii care trebuiau supravegheați de ei.

Citeşte şi: Deca: Dacă greva din educaţie se prelungeşte, vom prelungi şi noi anul şcolar. Nu există varianta să nu finalizăm anul şcolar, să nu se încheie mediile. Ce se întâmplă cu Evaluarea Națională și Bacalaureat

𝟭𝟭. 𝗣𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶 𝘀𝗲 𝗮𝗳𝗹ă î𝗻 𝗿ă𝘇𝗯𝗼𝗶 𝗰𝘂 𝘁𝗼𝗮𝘁ă 𝗹𝘂𝗺𝗲𝗮. Cumva, ei au confiscat învățământul: când spui școală, automat spui „profesor” și doar el, profesorul, poate să evalueze sistemul de învățământ, niciodată cineva care nu are această calitate; mai nou, nici măcar profesorului universitar nu i se permite să critice sistemul de învățământ preuniversitar. De aceea, profesorul este în război: cu elevii, pe care îi consideră „progenituri” irecuperabile; cu părinții, pe care îi consideră singurii responsabili de „educația copiilor”; cu politicienii, pe care îi consideră vinovați de salariile lor mici; cu ministrul educației, pe motiv că s-a îndepărtat de ei; cu magistrații, pe motiv că au salarii mai mari decât ei; cu societatea, care are vina de a nu-i înțelege. Această atitudine belicoasă face mult rău, tuturor. Corpul de profesori nu este în afara societății și nu poate diviza societatea, ci este în mijlocul societății pe care o modelează cu fiecare generație de elevi produsă de școală.

𝟭𝟮. 𝗣𝗿𝗼𝗳𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗳𝘂𝗴 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗱𝘂𝗽ă 𝗱𝗶𝗽𝗹𝗼𝗺𝗲. Majoritatea profesorilor sunt mai degrabă interesați de certificate și diplome pentru propriul portofoliu. Fac totul felul de cursuri, sunt implicați în tot felul de proiecte, cheltuie și se cheltuie o grămadă de bani, dar rezultatele se lasă așteptate. Profesorii sunt prea mult ocupați cu propria carieră, ca să mai aibă timp de elevi.

𝟭𝟯. 𝗠𝗼𝗱𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗮 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗲𝗱𝘂𝗰𝗮ț𝗶𝗲 î𝗻 ș𝗰𝗼𝗮𝗹ă 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗮 𝘀𝗰𝗵𝗶𝗺𝗯𝗮𝘁ă 𝗱𝗲𝗷𝗮. Societatea a progresat imens, dar metodele de învățământ au rămas aceleași ca în urmă cu 30-40 ani: aceleași formule, aceleași poezii și povești, aceleași cărți. Când totul e la un click distanță pe internet, mulți profesori încă vin la clasă citind din cărți sau punând elevii să memoreze texte din manuale. Avem profesori care nu știu ce este „google drive”, darămite ce este „dark web”-ul. Copilul trebuie atras cu informații practice, profesorul trebuie să fascineze elevul. 50 de minute petrecute la o clasă nu înseamnă automat instruire. Elevul trebuie să rămână cu ceva după, cu o informație pe care să o folosească imediat sau să îi fie explicat cum anume o poate folosi ulterior, în viață.

𝟭𝟰. 𝗕𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮ț𝗶𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗿𝗶𝗮șă. Documentele de completat, formularele de utilizat, rapoartele de făcut, inspecțiile de suportat sunt multe și, după cum se vede, inutile. Se pierde timp prețios cu birocrația, în mod inutil: nimic din ce s-a complicat în ultimii ani nu a produs rezultate pozitive, din contra.

𝟭𝟱. „𝗥𝗼𝗺â𝗻𝗶𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝘀𝘁𝗮𝘁 𝗲ș𝘂𝗮𝘁”. Este o afirmație gravă, care va rămâne mult în spațiul public. Adevărul e că stăm prost și cu sistemul de învățământ, și cu educația populației. Și totuși, educația furnizată prin sistemul de învățământ este singurul instrument valabil de modelare a viitorului. De aceea, trebuie să începem acum. Iar efectele se vor vedea peste ani. Deci: DA! – pentru măriri salariale la profesori și DA! – pentru creșterea instantanee a responsabilității profesorilor.”, a scris Cristi Dănileţ, pe contul său de Facebook.

Citeşte şi: Liderii sindicatelor din Educaţie discută cu ministrul Muncii despre viitoarea grilă de salarizare. Mii de profesori au ieșit în stradă în mai multe orașe în a doua săptămână de grevă