Mihai Radu: Fumatul dăunează grav seninătății
De multe ori, în apartament, se strîng nori negri, mici tornade se înfiripă pe rafturile bibliotecii, ridicînd praful de pe cărțile cu diete, un aer rece adie cînd ea trece dintr-o parte în alta fără scop și fulgere minuscule se nasc, în mișcare, din pliurile electrizate ale fustei.
Citește și: Top 5 reacții internaționale la amenințările Coreei de Nord
– Mai fumezi?, zice ea.
Acesta a fost primul tunet. Ai putea să zici „nu”, deși încă fumegă în scrumiera de la bucătărie țigara stinsă cu un minut în urmă. Așa că nu faci decît s-o privești la fel cum își privește un cîine stăpînul. Știi foarte bine că va urma o corecție, că vei fi bătut cu ziarul peste bot.
– Tu chiar nu te gîndești la mine deloc? Vrei să faci cancer? Vrei să mori?
De-ar fi lucrurile atît de ușoare pe cît le prezintă… Dar nici asta nu poți să-i spui.
– Nu mi-ai promis că de la întîi ianuarie nu mai pui țigară în gură?
E 15 iunie. Deja plouă de-a binelea, stihiile naturii umane feminine s-au dezlănțuit. Cîinele e singur în mijlocul cîmpiei și, pe o distanță de cîțiva kilometri, nu e nici un copac sub care să se adăpostească.
– Cum să facem noi un copil dacă tu tragi țigară de la țigară? La copilul ăla nu te gîndești? Să crească fără tată…
Te pui jos, faci pe mortul, cum, de altfel, se și arată perspectivele, și speri că fulgerul nu te va lovi.
Mai departe, buletinul meteo decurge cît se poate de logic: ești un om fără inimă, nu-ți pasă, ai mințit-o atîta timp, așadar despărțire, of, singurătatea ei care va să vină! Se trîntesc ușile, viitorul sumbru se revarsă, torentul de vorbe grele își iese din matcă. Din respect pentru fenomenul meteo, închizi televizorul, deși Ronaldo tocmai scăpase singur pe poartă. E liniște totală.
– Știi cît te iubesc! Știi că îți spun asta pentru că te iubesc atît de mult și fără tine nimic nu contează.
Tu taci în continuare. Vine lîngă tine și zice:
– Hai la bucătărie să tragem o țigară, să bem un pahar de vin și să ne calmăm.
Citește și: Tabloidele vor avea titluri cu răspunsuri ajutătoare, pentru a-i ajuta pe oameni
Simona Tache: Reparator 2: Ziua Judecății
Acum 8 ani, 5 luni, 17 zile și 2 ore, într-o frumoasă după-amiază de mai, ai rămas cu clanța de la baie în mână. Astăzi, el s-a hotărât, în sfârșit, s-o repare. Mă rog, poate l-a ajutat și faptul că i-a căzut pe picior nicovala cu care obișnuiați să proptiți ușa, dar nu mai contează. Bine că s-a hotărât.
– Să te dai din drumul meu, zice, că vreau să repar clanța aia.
Are un aer de samurai care se pregătește să spintece cu sabia un fir de păr, iar de pe fruntea încruntată îi picură deja broboane de transpirație. Te dai la o parte din drumul lui, în timp ce simți cum atmosfera devine densă și clisoasă, ca o marmeladă transparentă. În imaginație (ca să nu deranjezi!), te arunci în genunchi în fața unei icoane și pupi în neștire podeaua, repetând ca o nebună: „Doamne, îți mulțumesc că mi-ai ascultat rugăciunile, Doamne, îți mulțumesc că mi-ai ascultat rugăciunile. Dacă o să mai am vreodată un copil, îți promit că, în semn de mulțumire, o să-l cheme Clanță”.
În timpul ăsta, el și-a cărat trusa de scule lângă ușa bolnavă și a început să meșterească. E o trusă ultraperformantă pe care și-a cumpărat-o special pentru acest eveniment. Lucrează cu mișcări fine, de chirurg. Privești ținându-ți respirația și îți promiți că, atunci când o să fii bătrână și o să ai cataractă, o să-l rogi să te opereze el, la voi în bucătărie. Scule are, mâini de aur are, nu-i mai trebuie altceva. Au trecut șapte ore de când lucrează. Nu ai cum să te duci la baie, așa că îți dai drumul pe tine, iar de mâncat, mănânci niște prezervative cu gust de căpșuni găsite în noptieră. În liniștea adâncă se aude primul pufăit. Apoi, natura umană masculină se dezlănțuie.
– Băga-mi-aș… +*^^% în ea de clanță, &(*(&*^%%$#, că nu pot s-o repar!
Urmează un zgomot de șurubelniță trântită pe gresie, iar samuraiul-chirurg se întoarce spre tine cu ochii scăpărând:
– Numai din cauza ta se întâmplă toate astea, că tu ai stricat-o.
Dacă nu te-ai fi scăpat deja în pantaloni, s-ar fi întâmplat acum.
Citește și: Un maghiar a descoperit harta României, fără Ardeal, într-un trunchi de copac