Povestea impresionantă de viață a Elenei, o româncă despărțită de familie când era doar un copil. Elena a aflat la vârsta de opt ani că a fost adoptată, iar la 30 de ani și-a dorit foarte mult să-și cunoască familia biologică. Dorința ei și demersurile pe care le-a făcut pentru a-și vedea mama și tatăl s-au transformat într-un film, „The land you belong: ritorno alle origini”, prezentat la Biografilm, festival de film biografic care a avut loc la Bologna.
Elena a fost însoțită de Gerard în această călătorie a ei, un frate pe care nu știa că îl are, adoptat și el, dar în Belgia. Elena mai are doi frați vitregi la București și o soră vitregă în Italia.
„Niciodată nu mi-am imaginat că aș putea fi sora cuiva”, a mărturisit Elena în filmul său biografic.
Elena a început să-și pună tot felul de întrebări în 2014, când i-a scris pe Facebook o persoană din România care susținea că face parte din familia ei biologică. Elena și-a dorit foarte mult să-și cunoască familia. Tânăra a fost profund marcată de istoria demografică a României sub Ceaușescu și de legile care promovau nașterile unui număr atât de mare de copii menite să crească populația țării și impactul acestor legi asupra familiei sale.
Tânăra a aflat că era a șasea dintre frații săi care nu aveau cu toții același tată, însă și-a găsit un frate cu care și același tată și aceeași mamă. Gerard este muzician și locuiește la Bruxelles.
„A fost extrem de emoționant, dar și foarte ciudat. Era prima dată când luam prânzul cu o altă familie a mea și nu cu cea adoptivă. Simțeam că mă confrunt cu o altă versiune a mea – cine aș fi putut fi dacă aș fi crescut acolo. Am participat la un grătar de duminică cu această altă familie. În Italia sunt cunoscută ca Elena, dar în România sunt Rebeca, deoarece mama mea biologică se numește Elena. A fost o experiență emoțională complicată, dar la vârsta de 30 de ani, cu o identitate bine definită, am reușit să navighez prin aceste ape furtunoase fără să mă pierd”, a povestit ea.
Tânăra le-a explicat celor din familia biologică că ea se ocupă cu realizarea de filme și ar trebui să o accepte așa cum e.
„Această experiență mi-a arătat că legăturile de sânge sunt adesea supraestimate. Mi-a permis să înțeleg ce este cu adevărat important pentru mine și la ce nu sunt dispusă să fac compromisuri. Trebuie să fim acceptați pentru ceea ce suntem. Când mama mea biologică mi-a cerut să renunț la filmări, a fost ca și cum ar fi negat o parte din mine”.
„Am avut dubii până la final, dar dacă i-aș fi spus în mod virtual nu ar fi fost la fel. În prezență, poți transmite mai multe sentimente și, dacă ar fi fost informată din timp, adevărul ar fi fost distorsionat”, a spus Elena.