Paul Agarici, un fotograf deosebit de important în contextul Revoluției din 1989, a încetat din viață la vârsta de 76 de ani. Potrivit relatărilor lui Paul Agarici, el a ajuns la sediul Comitetului Central în doar 30 de minute după ce Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit cu elicopterul. De la balconul acestui sediu, Agarici a reușit să captureze mai multe imagini deosebit de importante.
„M-am uitat la balcon şi am văzut vreo trei-patru oameni. Printre ei se afla şi Nicolae Dide, care fusese cascador şi făcuse parte din echipa lui Sergiu Nicolaescu. M-a recunoscut şi, când i-am făcut semn că vreau şi eu să intru, a făcut un semn militarului de jos şi aşa am putut să trec printr-un geam spart. La scurt timp, balconul se umple. Eu pozam continuu“. spune Paul Agarici.
El i-a văzut şi pe Dan Iosif, dar şi pe Ilie Verdeţ. Lângă el filma Adrian Sârbu, care la acea vreme era regizor la Sahia Film: „De sus, priveam mulţimea. Se dădea foc la carnetele de partid şi se strigau diferite lozinci. La un moment dat, s-a făcut un culoar din militari şi prin el a trecut mitropolitul Timişoarei, condus de ofiţeri“, notează evz.ro.
„Pe 21 decembrie, m-a sunat acasă redactorul-şef interimar al revistei (n.r. – Flacăra), Arsenie Nicolae. Ştiam de baricada de la Inter, dar mai întâi am trecut pe la Mecanică Fină, acolo unde, aflasem, că era un miting al muncitorilor împotriva huliganilor.
Culmea, cu puţin timp înainte, fabrica fusese vizitată de Nicolae Ceauşescu şi cu această ocazie se cumpărase un covor persan, iar în aer se dăduse cu odorizante. Am urcat cu un lift de marfă la etajul 1, unde era Secţia de ceasuri Orex, unde era o situaţie tensionată. Apoi, m-am oprit la Suveica pe lângă Teiul Doamnei, din cartierul Colentina. Lumea vocifera puternic. Era senzaţia unui cutremur”, adăuga Paul Agarici.
Paul Agarici, fotoreporterul crescut la „Casa de copii” fiindcă era fiul unui criminal de război. Tatăl doborâse avioane sovietice. Paul Agarici ar fi împlinit de Ziua Americii 76 de ani. Era născut pe 4 iulie 1947. Ironia sorții – viața sa nu a fost legată de americani ci a fost profund marcată de ruși. Imediat ce a fost născut, a fost luat din braţele mamei, moaşă la un spital, şi plasat într-o casă de copii, fiind considerat fiu de criminal de război. Comuniștii apărau atunci „valorile sovietice”.
Fotoreporterul Paul Agarici a petrecut mulți ani în redacția revistei Flacăra, alături de Adrian Păunescu și de mari condeieri ai gazetăriei anilor 70-80. A învățat acolo să știe a scrie și povesti. Iar despre viața lui a povestit multe lucruri interesante, inclusiv în cărțile sale. Întâmplările legate de copilăria sa, dar mai ales de tatăl său sunt nu numai emoționante, ci și pagini de istorie.
Paul Agarici este unul dintre copiii unui aviator foarte cunoscut în Dobrogea, mai ales în partea Constanței, pentru că doborâse mai multe avioane sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aviatorul Horia Agarici a fost întâi criminal de război, apoi erou… pe jumătate, în accepțiunea comuniștilor. Mult mai târziu Aviația Română i-au recunoscut meritele.
Pilotul de vânătoare Horia Agarici este unul dintre aşii aviaţiei române din cel de-Al Doilea Război Mondial. Deşi a luptat cu demnitate şi curaj pentru ţară, iar despre faptele sale a ajuns să se născocească legende și cântece, Agarici a fost trimis la puşcărie de regimul comunist şi considerat criminal de război. Doborâse trei avioane inamice sovietice în vara anului 1941, trimise să distrugă Portul Constanţa. A fost eliberat din pușcărie la începutul anilor 60, când Gheorghiu Deja a dat drumul deținuților.