Este timpul ca Marea Britanie să părăsească OMS? ”Din păcate, Covid-19 a arătat că OMS este la fel de neîndemânatică ca întotdeauna”

La Adunarea Mondială a Sănătății de acum două săptămâni, Coreea de Nord s-a aflat printre cele zece națiuni alese să facă parte din Consiliul executiv al OMS, dând astfel statului totalitar al lui Kim Jong-un puterea de a numi directori regionali OMS și, eventual, de a vota pentru următorul director general. Adunarea Mondială a Sănătății nu a cenzurat Coreea de Nord pentru nenumăratele abuzuri asupra drepturilor omului, care includ înfometarea propriului popor. În schimb, criticile au vizat Israelul.

Câteva zile mai târziu, în timp ce bombe rusești cădeau asupra familiilor ucrainene, directorul general al OMS, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, s-a întâlnit cu ministrul adjunct al Sănătății din regimul Putin pentru a discuta despre ceea ce Tedros a descris, într-un tweet nepotrivit, ca fiind „activitatea Rusiei în promovarea sănătații mamei și a copilului”.

De asemenea, Tedros și-a facut timp pentru a se întâlni cu președintele FIFA, probabil singura organizație internațională care s-a confruntat cu numeroase acuzații de corupție și de incompetență, pentru a semna o prelungire de patru ani a memorandumului de înțelegere.

Odată ce Covid-19 nu mai reprezintă o amenințare pentru sănătate, OMS dorește să se întoarcă la discuțiile despre adevăratele sale priorități. În aprilie, instituția a publicat „Reporting about alcohol: a guide for journalists” (Reportaje despre alcool: un ghid pentru jurnaliști), o presupusă „fișă informativă” scrisă în mare parte de militanții neo-temperanței, care susține în mod fals că „nu există dovezi pentru convingerea comună că consumul de alcool în cantități moderate poate ajuta oamenii să trăiască mai mult prin scăderea riscului de a dezvolta de boli de inimă, diabet, de a suferi accident vascular cerebral sau alte afecțiuni”. Există, de fapt, o mulțime de astfel de dovezi acumulate de-a lungul deceniilor.

Alte articole

OMS aprobă un nou vaccin pentru variola maimuței. Au fost înregistrate peste 24.000 de cazuri anul acesta, iar oamenii se tem de o nouă pandemie

Câtă sare trebuie să consumi zilnic. Doar așa poți ține la distanță apariția bolilor

Luna trecută, OMS a publicat un raport în care susține că îndulcitorii artificiali nu ajută oamenii să slăbească și pot provoca cancer. Săptămâna trecută, Tedros a declarat că trecerea de la fumat la vaping nu ar trebui să fie privită ca o reducere a riscurilor și că țigările electronice sunt „o capcană”.

Se pare că, sub conducerea lui Tedros, OMS s-a îndepărtat și mai mult de misiunea sa de a proteja sănătatea. Sunt bine cunoscute eșecurile sale din timpul pandemiei. OMS a negat că a existat o transmitere de la om la om a SARS-CoV-2 mult timp după ce, în mod evident, aceasta a avut loc. Instituția nu a declarat pandemia până la 11 martie 2020, la câteva săptămâni după ce criteriile oficiale pentru o pandemie fuseseră îndeplinite. A negat că virusul se transmite prin aer, în ciuda dovezilor copleșitoare care demonstrau contrariul și a spus oamenilor că măștile pentru față nu ar trebui să fie purtate de persoanele sănătoase, înainte de a se răzgândi brusc și de a susține regulile privind obligativitatea măștilor. Tedros a susținut că stigmatizarea este mai periculoasă decât virusul, a aplaudat „angajamentul Chinei față de transparență” și a lansat un atac bizar la adresa Taiwanului pe care l-a acuzat, fără a oferi dovezi, de rasism.

Una dintre primele sale acțiuni ca director general a fost numirea lui Robert Mugabe drept ambasador al bunăvoinței OMS. A fost un prim semn că fostul ministru al Sănătății și al Afacerilor Externe al Frontului de Eliberare a Poporului Tigray din Etiopia, un partid politic marxist responsabil de numeroase abuzuri asupra drepturilor omului, ar putea să nu aibă cea mai bună judecată politică. Numirea făcută de el a fost anulată după o reacție publică la nivel mondial, dar faptul că a fost făcută vreodată spune multe despre această organizație distrusă și falimentară din punct de vedere moral. Câți oficiali ai OMS, de la consiliul executiv la biroul de presă, au aprobat ideea de a sărbători un tiran genocidar? Nu s-a gândit nimeni că ar oferi o imagine proastă? OMS are oare vreun sistem de control și echilibru?

Există un argument conform căruia, OMS trebuie să se asocieze cu unele dintre cele mai rele regimuri din lume pentru a le menține de partea sa. Liniile de comunicare trebuie menținute deschise, iar informațiile trebuie să fie împărtășite. Nu ar fi bine ca OMS să dea afară din club țări precum Rusia și Coreea de Nord. La urma urmei, acesta nu este concursul de muzică Eurovision.

Dar există o diferență între a te asocia cu dictaturi urâte și a le aplauda public. Refuzul de a permite Taiwanului să participe la Adunarea Mondială a Sănătății este, fără îndoială, o măsură necesară de realpolitik pentru a menține China în cortul mare, dar chiar trebuia ca Dr. Tedros să spună, în ianuarie 2020, despre China că „stabilește un nou standard pentru răspunsul la epidemii” și că schimbul parțial și tardiv de informații despre virus din partea Partidului Comunist Chinez a fost „foarte impresionant și dincolo de cuvinte”? Chiar trebuia predecesoarea lui Tedros, Margaret Chan, să spună despre Coreea de Nord că are un serviciu de sănătate pe care „majoritatea celorlalte țări în curs de dezvoltare l-ar invidia” și să remarce pozitiv ratele scăzute de obezitate din acea țară mizerabilă?

Când Tedros a devenit primul african la conducerea OMS au existat speranțe că va readuce organizația pe calea luptei împotriva bolilor infecțioase – Margaret Chan a părut adesea mai interesată să înceapă să lupte cu ceea ce ea numea „Big Food, Big Soda și Big Alcohol” decât să se ocupe de Ebola și Zika. Din păcate, Covid-19 a arătat că OMS este la fel de neîndemânatică ca întotdeauna și, pe măsură ce pandemia se estompează în oglinda retrovizoare, organizația s-a întors în zona sa de confort, care se ocupă de problemele legate de stilul de viață occidental.

Există întrebări legitime legate de contribuția îndulcitorilor artificiali la pierderea în greutate, dar care este scopul sfătuirii bruște a oamenilor să le evite, mai ales când standardul dovezilor din raportul OMS care însoțește raportul este descris de către proprii autori ca fiind „certitudine scăzută” și „certitudine foarte scăzută”? Cât de credibil este acest sfat când OMS încă le spune companiilor de produse alimentare și băuturi că înlocuirea zaharurilor cu îndulcitori artificiali este una dintre „cele mai eficiente din punct de vedere al costurilor și cele mai cuprinzătoare inițiative care pot contribui la prevenirea bolilor netransmisibile”?

În ceea ce privește vapingul, OMS a fost întotdeauna ostilă și a devenit și mai tranșantă de când miliardarul Michael Bloomberg a început să o finanțeze. Bloomberg, care este acum ambasador al bunăvoinței OMS, nu face niciun secret din dorința sa de a șterge țigările electronice de pe fața pământului. Pe 2 iunie, Tedros a declarat într-o conferință de presă: „Când industria tutunului a introdus țigările electronice și vaping-ul, una din poveștile pe care au încercat să le vândă cu adevărat este că acestea fac parte din reducerea riscurilor. Acest lucru nu este adevărat. De fapt, este o capcană. Copiii sunt recrutați de la vârste fragede, zece, 11, 12 ani, să se apuce de vaping și de țigări electronice pentru că ei cred că este cool, pentru că vin în diferite culori, arome și așa mai departe. Apoi devin dependenți pe viață. Iar majoritatea ajung să fumeze în mod obișnuit”.

Acest lucru este pur și simplu neadevărat. Industria tutunului nu a inventat țigările electronice. Vaping-ul era bine stabilit în momentul în care companiile de tutun au intrat pe piață. Toate agențiile de sănătate credibile, inclusiv Colegiul Regal al Medicilor, sunt de acord că țigările electronice sunt mult mai sigure decât fumatul și sunt un exemplu de manual pentru reducerea riscurilor. Nu există nicio dovadă că majoritatea copiilor care încep să fumeze devin fumători. Dimpotrivă, fumatul în rândul minorilor s-a redus în Marea Britanie și în SUA, pe măsură ce vapatul a devenit popular.

OMS lucrează în prezent la un tratat internațional privind prevenirea pandemiilor și pregătirea pentru acestea și au existat discuții paranoice despre un guvern mondial care să impună închideri și interdicții de călătorie. În realitate, tratatul este o chestiune în mare parte birocratică, care nu menționează deloc astfel de „intervenții non-farmaceutice”. OMS nu dispune de mijloacele necesare pentru a impune astfel de politici statelor membre, chiar dacă ar avea intenția de a o face. Problema OMS nu este că așteaptă cu nerăbdare următoarea pandemie, ci că nu are competența necesară pentru a aborda bolile infecțioase și că se amestecă în mod constant în probleme care depășesc cu mult atribuțiile sale inițiale.

Organizația a realizat câteva lucruri mărețe în secolul XX, dar nu poate să se bucure pentru totdeauna de eradicarea variolei. Nu se poate aștepta să fie luată în serios în timp ce se apropie de unele dintre cele mai rele regimuri din lume.

Sau poate că poate. Statele membre vorbesc despre reformă, dar această reformă nu este niciodată urmată de acțiuni. Tedros a fost reales cu ușurință anul trecut. La Adunarea Mondială a Sănătății de luna trecută, statele membre au fost de acord să își majoreze contribuțiile financiare cu 20 %, fără a pune întrebări. Acest lucru a transmis mesajul că OMS poate face ceea ce dorește – și așa face. Uneori, se pare că aceasta se joacă în mod activ cu publicul pentru a vedea cu ce poate scăpa, pentru a vedea cât de departe poate împinge statele membre înainte ca unul dintre ele să spună în cele din urmă: „Destul”.

Marea Britanie are o situație aparte. Este cel mai mare donator al contribuțiilor voluntare de bază ale OMS, oferind subvenții nerestricționate care pot fi cheltuite după cum dorește agenția, fără a face nicio încercare semnificativă de a o determina să își curețe acțiunile în schimb. Atunci când Donald Trump a amenințat că va retrage finanțarea SUA în 2020, Marea Britanie a intervenit imediat cu o creștere de 30% a propriei finanțări.

Pare puțin probabil ca Marea Britanie să își folosească puterea pentru a cere schimbări transformaționale la OMS, care a scăpat de sub control, dar ar trebui să o facă. Dacă Regatul Unit nu are curajul de a lupta, alte țări ar trebui să preia conducerea și, dacă OMS continuă pe această spirală descendentă, ar trebui să aibă curajul să își ia banii și șă plece.

Sursa: https://www.spectator.co.uk/article/is-it-time-for-britain-to-leave-the-who/