Ortodoxe: Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
Greco-catolice: Serbarea celor 12 Apostoli
Romano-catolice: Primii Sfinţi Martiri din Roma
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munții Apuseni și apoi ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din județul Alba, potrivit crestinortodox.ro. Acesta avea în jurul său 12 ucenici împreună cu care se ruga, postea și săvârşea sfintele slujbe. Nu mânca decât în zilele de sâmbătă și duminică, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine.
Rugăciunile sale îi salvau pe cei posedaţi de duhurile necurate. După trecerea la cele veşnice, trupul său a fost îngropat lângă vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ. Cu timpul, nimeni nu a mai știut locul în care a fost înmormântat. Moaștele sale au fost descoperite în anul 1925, după o ploaie torențială care a scos la suprafață un cap de om ce a înconjurat de trei ori vechea biserică a Mănăstirii și s-a oprit lângă sfântul altar.
Alte două capete au fost scoase la suprafață de ape. Capetele au fost îngropate în partea dreaptă a vechii biserici. Acestea au fost dezgropate după ce călugării au văzut că zăpada se topea în fiecare an deasupra locului în care au fost puse capetele. Capul Sfântului Ghelasie a fost identificat după ce o femeie bolnavă de epilepsie l-a atins şi s-a vindecat.
Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută din înălțimea plină de slavă a cerului și te milostivește de suferințele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile și stramtorarile noastre.
Și roagă pe Stăpânul și Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu știință și cu neștiință, le săvârșim neîncetat, că și pentru puțina noastră dragoste față de El și față de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv și iertător și să îndepărteze de la noi toată suferință și durerea.
Fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca, urmând pildă credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale și trecând din această viață, să ne bucurăm împreună cu ține și cu toți cei bineplacuti din veac ai Domnului, de Împărăția cea nesfârșita a cerurilor, că acolo, înconjurați de cetele îngerilor, să aducem mărire, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, în vecii vecilor. Amin.