Santiago Swallow este creaţia lui Kevin Ashton, inginer, manager general la o firmă de electronice şi jurnalist. Acesta a povestit în detaliu cum a făcut celebru pe internet pe cineva care nici măcar nu există într-un articol amplu publicat pe site-ul Quartz şi preluat de Mashable, citat de Mediafax.
Swallow era, potrivit descrierii de pe Twitter, unde se bucura de 85.480 de urmăritori, un „vorbitor şi gânditor”, specializat în „reimaginarea eului în epoca online”, invitat frecvent la conferinţele prestigioase TED (Technology, Entertainment and Design/ Tehnologie, divertisment şi design).
În biografia de pe Wikipedia era descris drept „speaker motivaţional, consultant, educator şi scriitor născut în Mexic şi stabilit în America, ale cărui discursuri şi publicaţii se concentrează pe înţelegerea culturii moderne în epoca reţelelor sociale, a mediilor interconectate global, a conţinutului generat de utilizator şi a Internetului” şi care „s-a dedicat spre a-i ajuta pe alţii să ştie mai multe despre cum media şi personalitatea pot fi manipulate în secolul 21”.
Tot pagina lui de Wikipedia anunţa intenţia lui Swallow de a scrie o carte cu titlul „Eul: Identităţi imaginare în epoca Internetului”, lucru confirmat şi de site-ul lui oficial (santiagoswallow.com) şi de contul de Twitter, unde postările apăreau cu regularitate sub forma unor „pilule criptice de înţelepciune” precum „Înainte să pierzi în greutate, găseşte speranţa” şi „A scrie înseamnă a trăi la nesfârşit”.
Construirea lui Santiago a durat două ore şi a costat 68 de dolari, povesteşte Kevin Ashton. I-a generat numele într-un soft care procesează cuvinte folosit de scriitori, Scrivener. A setat un nivel mare de „obscuritate” a numelui, a bifat căsuţa de „aliteraţie” şi a cerut generarea a 500 de nume pentru bărbaţi. L-a ales pe „Santiago Swallow” dintre nume ca Alonzo Arbuckle, Leon Ling şi Phil Portlock, după care i-a făcut un cont de Gmail şi unul de Twitter.
Următorul pas a fost obţinerea de urmăritori pe reţeaua socială. De pe site-ul fiverr.com Kevin a putut cumpăra 90.000 de „followeri” pentru suma de 50 de dolari, fiind asigurat că urmau să apară pe profilul de Twitter în 48 de ore. Astfel, Santiago Swallow era urmărit de aproape 100.000 de oameni înainte ca măcar să fi scris ceva.
Fotografia de profil a fost obţinută prin combinarea a trei portrete alese la întâmplare, într-un soft de manipulare a imaginii. Pentru un plus de credibilitate, Kevin i-a adăugat manual sigla „Twitter verified account” („cont verificat de Twitter”) pe poza de copertă a profilului.
Pentru a-l face să scrie tweeturi, a fost nevoie de softul TweetAdder, care „tweetuieste”, urmăreşte şi repostează automat. Kevin povesteşte şi cum a generat „feliile de înţelepciune” care apăreau cu regularitate pe profilul inventat:
„Platitudinile lui pline de vervă proveneau din câteva fraze de genul ‘dacă asta, atunci cealaltă’, combinate cu o listă de substantive din vocabularul hipster modern specific TED/ SXSW (n.r. festival anual de muzică, film şi conferinţe interactive ţinut în Austin, SUA): delfini, phablete (n.r. gadget hibrid între smartphone şi tabletă), Steve Jobs, mobil, Tom’s shoes (n.r. firmă de încălţăminte), ştevie şi aşa mai departe.”
Pentru articolul de pe Wikipedia, Kevin a împrumutat biografia unui consultant în management, Peter Drucker, din care a şters cea mai mare parte şi a rescris restul.
Site-ul oficial a costat 18 de dolari de pe platforma WordPress.
Experimentul a fost făcut în contextul numeroaselor astfel de cazuri în care oamenii aleg să se promoveze pe reţelele sociale prin crearea unei identităţi mai populare, explică în continuare Kevin Ashton. Verificarea cuiva pe Internet a devenit un reflex pentru aproape oricine, de la angajatori şi clienţi la persoane care îşi dau întâlniri fără să se cunoască în prealabil.
Cumpărarea de urmăritori falşi pe Twitter îi poate păcăli chiar şi pe specialiştii în social media şi creează probleme de imagine pentru celebrităţi. Persoanele cu un număr mare de followeri pe Twitter, de la personalităţi din showbiz sau politică la activişti, apar ca fiind vinovaţi de achiziţia de falşi urmăritori când de fapt nu este aşa.
Astfel, conturile false create pentru a fi vândute ca urmăritori unor impostori precum Santiago Swallow ajung să urmărească utilizatori reali în încercarea de a păcăli sistemele Twitter de management al spamului, în general foarte eficiente, potrivit lui Kevin Ashton: „Cu cât ai mai mulţi urmăritori, cu atât e mai probabil ca un utilizator fals să te urmărească. Prin încercarea de a se umfla cu echivalentul electronic al implanturilor de silicon, escrocii fac aşa fel încât sistemul să le pună probleme tuturor”.
În urma publicării acestui articol pe Quartz, contul de Twitter al lui Santiago Swallow şi biografia de pe Wikipedia au fost suspendate, dar site-ul oficial există în continuare.