FOTOREPORTAJ EXCLUSIV Singurele două temple spiritiste din lume se află în România. Cum a reuşit „Lilica tatii” să ridice barierele dintre lumea văzută şi cea nevăzută

Iar această întrebare adresată neantului a primit, în mod neaşteptat, un răspuns. A fost primul enunţ care a deschis calea de comunicare dintre cele două lumi, cea văzută şi cea nevăzută.

„Lilica” i-a răspuns aşa cum numai spiritele ştiu s-o facă. Bogdan Petriceicu Hasdeu a picat, preţ de câteva secunde, într-o transă adâncă, timp în care mâna lui a scris câteva propoziţii în limba franceză, limbă în care fiica sa, Iulia, comunica cel mai des şi limba în care şi-a scris operele:

„Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”, Julie Hasdeu („Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns”, Iulia Hasdeu – n. trad.), a scris mâna lui Hasdeu ghidată de spiritul Iuliei care, după cum se observă, s-a şi semnat la finalul frazei. Ba, chiar, scrisul era identic cu scrisul Iuliei.

Singurele două temple spiritiste din lume se află în România: Micul Templu (Templul Poema) şi Marele Templu

Din acea zi, şedinţele de spiritism au devenit o obişnuinţă pentru Bogdan Petriceicu Hasdeu. O perioadă, le-a practicat în cavoul Iuliei Hasdeu (1869 – 1888) din Cimitirul Bellu, „Micul Templu”, cum îl numea Hasdeu, sau Templul Poema.

După ce a construit castelul de la Câmpina, devenit „Marele Templu”, şedinţele de spiritism s-au mutat în acest loc.

În castel există o cameră special amenajată în care Hasdeu ţinea şedinţe de spiritism. Cele două temple spiritiste sunt, de altfel, şi singurele din lume.

Citeste si De noaptea minții! Loc de joacă pentru copii în cimitir. „Nu e normal, dar cum ce să facem?!”

“Trecuseră şase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie. Iarna plecase; primăvara nu sosea încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă, şedeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu; dar fără ca s-o stiu, mâna mea luă un creion şi îi rezemă vârful de luciul hârtiei.

Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse în mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem.

Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire” Julie Hasdeu”, mărturisea bătrânul tată în prologul pe care l-a scris pentru lucrarea „Sic cogito”.

Cele două temple spiritiste, realizate după instrucţiunile Iuliei Hasdeu, trimise de dincolo de moarte

Atât Templul de la Bellu, cât şi Templul din Câmpina au fost, se pare, construite după instrucțiunile primite de B.P. Hasdeu chiar de la fiica sa de dincolo de moarte.

Există manuscrise ale acestor şedinţe de spiritism şi scrisori ale Iuliei Hasdeu transmise după moartea sa către tatăl său prin intermediul unui medium.

Taina Micului Templu: treptele care coboară în cavou, acordate pentru o anumită melodie, care răsună în mormânt la fiecare pas al vizitatorului

Iulia a murit la sfârşitul lunii septembrie 1888, iar monumentul de la cavoul ei a fost realizat la scurt timp de sculptorul Ion Georgescu.

Deasupra templului tronează doi sfincși-femei care poartă în spate un glob pământesc pe care sunt marcate locurile prin care tânăra şi-a petrecut viaţa: Paris, București și Roma. Cărțile ei preferate sunt sculptate în piatră, iar ceasul din mijlocul templului arată ora la care a murit: 13:30. Aceasta este, de altfel, şi ora la care s-a născut.

Pe frontispiciu, sunt sculptate cuvintele: „Mai ședi puțin”, mesajul trimis lui B.P. Hasdeu de către fiica sa, ca răspuns la faptul că savantul îi spunea adesea că îşi doreşte să moară ca să o reîntâlnească.

Simbol al inteligenței și al forței care are acces la spaţiul cosmic, Sfinxul pare să păzească ştiinţa, raţiunea şi înţelepciunea. Sub cei doi sfincşi stau cărțile fundamentale ale cunoașterii universale: Evanghelia, cărțile vechiului Orient, Platon, Descartes, Kant.

Ani la rând, cavoul Iuliei Hasdeu a putut fi vizitat. Cine a pătruns aici a putut sesiza încă de când a pus piciorul pe prima treaptă un detaliu straniu şi înfricoşător: zgomotul făcut de pașii vizitatorului pe treptele care coborau în cavou trimitea anumite sunete direct în sicriul Iuliei.

De ani buni, însă, cavoul a fost ferecat cu lanţuri grele, după ce a fost vandalizat. S-au furat chiar şi o parte din rămăşiţele pământeşti ale Iuliei.

Cu peste un secol în urmă, în interiorul criptei se găseau busturile din teracotă ale lui Iisus, Victor Hugo și Shakespeare (care împreună reprezentau Trinitatea), iar în spatele lor, o superbă oglindă de Murano. Sub aceste busturi, se aflau busturile familiei Hasdeu.

Deasupra, pe plafon, din două table de marmură albă, se găsea o carte deschisă, pe care era inscripționat cu aur cuvântul „Dumnezeu”, în limbile greacă, latină, ebraică, chineză, arabă.

Azi au mai rămas doar fragmente de marmură spartă, ce păstrează parțial inscripțiile de odinioară. Vitraliile nu mai sunt, nici florile, nici fluturii, nici îngerii, portretele familiei au dispărut și ele. Osemintele Iuliei puteau fi văzute, odinioară, prin fereastra de cristal a sarcofagului. Craniul a fost, însă, furat imediat după 1990. Se spune că ar fi fost vândut pe nimic studenților de la Medicină. Există şi o altă ipoteză, că nişte studenţi i-ar fi furat capul pentru a-l folosi în şedinţe de spiritism.

Azi, mai există un mic sicriu cu rămăşiţe pământeşti așezat pe altarul mare.

Marele Templu: misterul cifrelor 3 şi 7, care apar repetitiv în geometria castelului

La cinci ani de la moartea Iuliei, în 1893, Hasdeu a început construirea castelului de la Câmpina, care s-a încheiat trei ani mai târziu. Şi acest al doilea templu închinat Iuliei a fost construit tot după planurile dictate de spiritul fetei.

Şi aici, elementele specifice spiritualului domina. Fundaţia castelului are forma unei cruci, iar cifrele 3 şi 7 apar de nenumărate ori în geometria construcţiei. Edificiul este structurat pe trei turnuri, iar pentru a intra în castel trebuie urcate şapte trepte.

De asemenea, jilţurile împărăteşti de la intrarea în castel au incrustrate cele şapte reîncarnări importante ale Iuliei, cele 12 legi şi simboluri pitagoreice (pentagrama şi cele şapte cercuri). Pe fiecare jilţ se află câte un sfinx feminin.

Citeste si Cimitir transformat în ring de lupte. S-au luat la bătaie cu lopeți, ciocane, macete și bâte în timpul unei înmormântări

Deasupra uşii sunt sculptate în basorelief blazonul familiei Hasdeu cu deviza familiei: „Pro fide et patria” şi lângă ea, apoftegma lui Galilei „E pur si muove”. Această uşă de piatră se roteşte în jurul unui ax şi reprezintă intrarea principală în castel.

Mai sus, ochiul lui Dumnezeu încadrat în triunghi, iar pe creneluri a fost sculptată deta de 2 iulie, dată la care Hasdeu le aniversa simbolic pe cele două Iulii ale sale, soţia şi fiica.

Uşile laterale sunt prevăzute cu grilaje simbolizând Soarele. Ferestrele castelului au şi ele grilaje şi vitralii tăiate de o cruce, iar la interior, de o parte şi de alta, sunt oglinzi paralele, rolul lor fiind unul simbolic, acela de a multiplica tot ce pătrunde în castel de o infinitate de ori.

Castelul are demisol şi terase. În turnul din parte stângă se află salonul de primire şi sufrageria. În sufragerie se află mai multe portrete de familie. În turnul din dreapta se găsesc biroul lui B.P. Hasdeu, camera de zi şi încăperea dedicată şedinţelor de spiritism.

Cum se petreceau şedinţele de spiritism

Iniţial, această încăpere era întunecată iar pe pereţi erau pictate simboluri precum un cap de înger, un triunghi, un fluture. Din păcate, în zilele noastre, pictura din camera de spiritism nu este restaurată.

În camera în care se ţineau şedinţele de spiritism există o gaură în perete care comunică cu biroul scriitorului. Prin această gaură, se spune că ar fi trecut spiritul Iuliei. În această încăpere, scriitorul comunica nu doar cu spiritul fiicei, ci şi cu spiritele altor rude: bunic (Tadeu), tatăl (Alexandru), fratele (Nicolae).

Tot aici se mai află trei scaune triunghiulare, care au fost aduse de la cavoul din Bellu. Triunghiul atât de des întâlnit în construcţia templelor reprezintă Trinitatea. Pe cele trei scaune stă scris numele Hasdeu, fiecare literă din componenţa numelui fiind alcătuită din trei linii.

În această încăpere se mai află o măsuţă pe care era pus manuscrisul spiritist, iar mediumul aflat în transă scria ce-i dicta spiritul. Şi în zilele noastre există şi poate fi văzut în castel un fragment din acest manuscris.

Ca lumea să nu-l creadă nebun, savantul îşi chema prietenii la şedinţele de spiritism. Primul său medium a fost Vasile Cosmovici, un tânăr care va urma studii de medicină la Paris. Apoi un altul, Theodor Sperantia, care va ajunge, peste ani, membru al Academiei Române, şi, în final, Ion Şerbulescu. Şerbulescu venea, uneori, însoţit de un medium care scria de regulă în limba rusă, un basarabean pe nume Zamfir Arbore.

Nu există niciun mesaj în limba română de la spiritul Iuliei şi nici cel al lui Nicolae după cum nici de la spiritul lui Alexandru mesajele nu veneau în limba română ci în limba rusă. Mesajele erau scrise pe coli numerotate pentru că, dat fiind că mediumul scria extrem de repede, filele cădeau. S-a păstrat până azi transcrierea unui număr de 101 rezumate ale şedinţelor de spiritism, dar numărul lor a fost cu mult mai mare.

Donjonul, simbol al uniunii Spirit – Materie, Cer – Pământ

O altă atracţie a castelului este imensa statuie a Mântuitorului, sculptată de către Raphael Casciani, aflată în cel mai înalt turn. Această încăpere are un pronaos cu oglinzi paralele și un altar.

În mijlocul turnului, coloana-simbol al axului lumii se continuă cu o cupă formată din trepte metalice, acesta simbolizând Sfântul Graal în care s-a scurs sângele Mântuitorului aflat pe cruce. Balustrada metalică face legătura dintre planul inferior al turnului, cel material, şi planul superior, lumea spirituală.

Statuia Mântuitorului are o înălţime mai mare decât înălţimea unui om. Hristos se ridică deasupra unor nori cu braţele ridicate într-un gest de binecuvântare, însă cu ochii în lacrimi.

Încăperea e dominată de o cruce imensă din zidărie și fier, numită în arhiva spiritistă a lui Hasdeu „Marele Crucifix”. În vârful său stă Iisus, iar de jur împrejurul încăperii se aflau odinioară douăsprezece fotolii, fiecare cu câte un medalion pictat al câte unui lider al Revoluției de la 1848. Printre aceştia, Bălcescu, Alecsandri, Kogălniceanu, Eliade Rădulescu, C.A. Rosetti.

În altarul templului regăsim pianina Iuliei de la Paris. Da, este vorba chiar despre acea pianină care, din când în când, mai cântă singură. De o parte și de alta a altarului se află camera verde și camera albastră, ce aveau rolul de biblioteci.

Camera Iuliei, singura încăpere luminoasă din castel

Cea mai luminoasă încăpere a castelului, cu pereții pictați cu „florile morții”, calele albe din imaginea principală, e cea dedicată Iuliei. Aceste flori sunt un simbol al purității și poate al fragilității. Florile apar pe pereți, pe covor și pe soba din cameră. Se află acolo bustul tinerei, lucrat în marmură de Carrara.

Într-o vitrină se pot vedea mai multe obiecte care au aparţinut Iuliei: o păpuşă, jurnalul și caietul de matematică. Jurnalul Iuliei datează din 1881-1882, primii ani petrecuţi la Paris. În jurnal, se amestecă temele și orarul de școală, desenele fetei, gândurile și visele ei.

Tot în această încăpere se mai află trei volume publicate postum prin grija părintelui său (poezii, piese de teatru, legende și povești pentru copii).

Iulia nu a locuit, însă, niciodată în această cameră, construcţia castelului fiind începută la cinci ani de la moartea sa.

Prima româncă ce studiază la Sorbona

Nu mai este nicio noutate faptul că despre acest castel se spune că ar fi bântuit atât de fantoma Iuliei, cât şi de cea a ilustrului enciclopedist Bogdan Petriceicu Hasdeu. Iulia a fost considerată încă din fragedă copilărie, grație unei capacități uluitoare de a asimila rapid informații, un viitor geniu.

La 2 ani, ea cunoştea literele alfabetului, la 4 ani scria nu dor în română, ci şi în franceză şi germană, la 5 ani compunea primele poezii, iar la 8 ani susţinea examenele de încheiere a cursului primar. La 11 ani, absolvă gimnaziul Sfântul Sava, apoi termină Conservatorul la Bucureşti, la secţia de canto şi pian.

În tot acest timp, a compus poezii în limba franceză şi a scris piese de teatru. La 16 ani, se înscrie la Universitatea din Sorbona şi devine prima femeie din ţară care studiază aici. Susţine două conferinţe la Sorbona, se dedică şi studiilor, dar şi scrisului, pictatului sau muzicii. Compune versuri şi scrie proza sub pseudonimul Camille Armand.

Potrivit mai multor opinii, dacă Iulia Hasdeu ar fi avut o existență mai lungă, geniul ei l-ar fi întrcut chiar și pe cel al lui Eminescu. Cert este că ea ar fi fost unul dintre cei mai prestigioși oameni de cultură ai țării noastre.