Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, ocupă de aproape 10 ani o importantă funcție în structurile de specialitate, perioadă în care a trecut prin multe provocări. Cu toate acestea, nu și-a mai luat concediu de odihnă de aproape două decenii.
În 2004, a apelat ultima oară Raed Arafat la dreptul său legal la odihnă. Secretarul de stat din MAI a trecut prin multe evenimente marcante, fiind adesea țintă sau văzut ca direct responsabil în situații critice. Se pare că asta nu l-a copleșit, Raed Arafat dedicându-se întru totul misiunii sale din România. ”Nu am concediu nici anul acesta. Așa cum am mai spus, nu simt nevoia. Atunci când munca ta, când ceea ce faci devine hobbyul tău, atunci probabil că asta este reacția cea mai potrivită” a spus Raed Arafat, pentru cancan. Cuvântul oboseală nu pare să-i fie cunoscut: ”Vă spun sincer, organismul meu se reface foarte repede, după episoadele de oboseală. Așa sunt eu!”.
Raed Arafat, șeful DSU, după ce mai mulți turiști s-au înecat pe litoral: „Sfaturile date de salvamari sunt încălcate, chiar dacă este arborat steagul roșu, oamenii intră în apă și riscă”
Șeful DSU nu se gândește nici la programul pe zile sau pe săptămâni, muncind atât cât e nevoie: ”Nu stau să fac un calcul câte ore muncesc pe zi. Ceea ce știu sigur e că am treabă și în zilele de weekend. Pot fi săptămâni în care muncesc șapte zile din șapte sau șase zile din șapte. Niciodată însă mai puțin de cinci”.
”Nu știu cât am să mai rezist așa. Dar cât voi simți că pot merge mai departe o voi face!” conchide el pentru sursa citată.
Pentru DCNews, el spunea, întrebat ce face în timpul liber, că „atunci când există timp liber, adică foarte rar, cel mai mult îmi place să merg la un film, sau la masă cu nişte colegi. Asta fac eu în timpul liber. Dar nu mă plâng, pentru că eu consider că atunci când mă duc la muncă mă duc la ceva care îmi place foarte mult. Pe mine nu mă stresează munca sau locul de muncă, mă stresează mai mult când nu reuşesc să fac ceva ce ştiu că trebuie făcut”.
Raed Arafat a venit în România în 1981, când avea 16 ani și jumătate, iar prima amintire pe care o are este o „țeapă” cu un taximetrist care i-a cerut 50 de dolari pentru o cursă care făcea 50 de lei la vremea aceea.
Raed Arafat a ajuns în România pentru că a fost prima țară care a răspuns solicitării făcute de a veni la studii. Depusese cereri în mai multe locuri pentru a studia la universitate. Inițial, cererea aprobată în România fusese pentru Politehnică, dar odată ajuns în țară, și-a schimbat opțiunea pentru Medicină, pentru că se putea acest lucru.
Raed Arafat s-a născut în Siria, dar a trăit la Nablus până la 16 ani și jumătate. Mama era siriancă și a vrut să nască într-un spital care era al vărului ei, dar după câteva zile a plecat la Nablus, unde se afla soțul, palestinian de origine.
Raed Arafat mai un frate și o soră mai mici. Sora e medic și ea. Fratele este la Nablus, sora este în Dubai, s-a specializat în Statele Unite și lucrează la spitalul american din Dubai. Se văd foarte rar și vorbesc doar din când în când.
Părinții au murit amândoi, mai întâi tata, apoi mama.
Raed Arafat este de 40 de ani în România și spune că, fără discuție, se simte român. „Clar. După atâta timp, adică am stat mai mult aici decât am stat la Nablus. Este clar că aici este casa și aici mă simt acasă”, a declarat el. Decizia de a rămâne în România a luat-o după Revoluție.
Au fost însă și momente când, așa cum li s-a întâmplat și multor români, a fost dezamăgit și tentat să plece din România, inclusiv când era student a încercat să se mute și să termine Medicina în altă parte. „Erau momente când am zis: gata, nu mai e nimic de făcut. Dar după asta, mai trec două zile, trei zile și trece ideea, rămâi aici, continui”, spune Raed Arafat. „Eu mă bucur că totuși am stat și în fiecare zi mai facem câte un pas mic, cu toate dificultățile care sunt, în dezvoltarea sistemului de urgențe, ceea ce este un lucru bun”, a adăugat șeful Departamentului pentru Situații de Urgență.
Raed Arafat crede că în ciuda percepțiilor poate contrare, în România ultimilor ani au fost schimbări pozitive. „Oamenii care trăiesc în România nu sesizează viteza cu care se schimbă țara, per ansamblu, în bine. Cei care trăiesc în interior nu observă acest lucru ușor. Sunt lucruri pe care le observă cineva care pleacă, vine o dată pe an, o dată la doi ani și observă schimbările și schimbările sunt foarte importante”, a mai spus Raed Arafat.