Rareori își vedea părinții Monica Pop. În copilărie, aceasta a locuit cu bunica sa.
„Bunica mea avea două camere. În una dintre ele a stat bunicul meu care a murit când aveam eu 5 ani.
Am avut o singură pernă în casă. Acum am tendința să cumpăr multe perne. Pe bunica mea o chema Suzana. Eu pe părinții mei îi vedeam o dată sau de două ori pe an, mă duceam doar în vacanță la ei. Eu eram un copil lipsit de apărare. Aveam eu mamă, tată, dar erau la 500 km. Bunica era foarte săracă. părinții mei trimiteau bani, dar puțini. Am fost neastâmpărată, dar cu extrem de mult bun simț, fiindcă știam că nu are bani.
Nu îi ceream nimic niciodată, deși voiam. Bunica îmi dădea 50 de bani pe săptămână. Au fost niște lucruri greu de suportat pentru un copil”, a declarat Monica Pop, pentru Wowbiz.ro.
O altă dramă prin care a trecut Monica Pop a fost lupta cu boala. Reputatul medic, la 70 de ani, face față cu brio bolii.
„Nu vorbiți despre asta, nu faceți o obsesie. Mergeți la treabă, tuturor le-am spus. În momentul în care începi să te plângi despre asta, îl încarci pe celălalt.
Tot ce am făcut până atunci, am făcut și de atunci încolo, doar că am mers la tratament. Mi-am făcut autopsihoterapie. La ce folosește dacă mă vait: sunt oameni care consideră că se descarcă, dar nu e adevărat. Am dus exact viața pe care am dus-o până atunci.
Am făcut șoc anafilactic la una din citostatice. Am simțit o mâncărime foarte puternică și am știut că vine șocul. I-am spus prietenei mele să oprească perfuzia.
A chemat imediat un doctor. A fost dramatic, dar într-un final am fost bine. Eu n-aveam timp de stat în pat, am mers la magazin.
La prima operație mi-a zis doctorul să stau două luni acasă, dar următoarele zile am mers la serviciu. Toți să facă așa. M-am rugat să văd un nepoțel și am văzut doi”, a mai mărturisit Monica Pop