Planta, cu denumirea ştiinţifică de Sideritis scardica, este cunoscută în Bulgaria sub numele de Mursalski chai (ceai de Mursalitsa), scrie Agerpres.
Această plantă, aflată în pericol de extincţie, conţine 22 de elemente chimice cu efecte benefice sănătăţii umane, a declarat pentru EFE urologul Anatoli Alikovski, care a studiat ani la rând virtuţile acestei plante. ‘Stimulează aparatul sexual masculin, creşte libidoul şi totodată îmbunătăţeşte capacitatea de reproducere şi, din acest motiv, este un remediu natural împotriva sterilităţii‘, spune Alikovski.
Zona cea mai prielnică pentru plantă se află în Munţii Rodopi, pe o păşune numită ‘Mursalitsa’, de unde şi numele acestei plante şi al popularului ceai. Planta silvestră creşte la o altitudine cuprinsă între 1.200 şi 2.200 de metri, printre stânci calcaroase şi terenuri carstice, bine protejate de razele soarelui.
De culoare verde, planta atinge o înălţime de 20-40 de centimetri, înfloreşte în iunie şi iulie, iar floarea are culoare galbenă şi degajă un miros care seamănă cu un amestec de miere şi lămâie. Între elementele chimice ale ceaiului Mursalitsa există substanţe precum cupru, fier, zinc, cobalt, seleniu, calciu, magneziu, potasiu şi sodiu.
‘Această combinaţie face ca planta să remedieze nu doar problemele de ordin sexual, ci şi să întărească organismul, să crească imunitatea, să protejeze de răceală şi gripă, dar şi de boli cardiace, renale şi de ficat, precum şi prostata’, explică medicul bulgar.
În perioada comunistă, deşi recoltarea acestei plante era interzisă, deoarece era vorba de o specie protejată, în fiecare an, la începutul verii, comitetul central al partidului comunist trimitea oameni să culeagă această plantă pentru elita politică. În plus, ceaiul de Mursalitsa făcea parte din dieta cosmonauţilor sovietici, în timpul programelor de pregătire din anii 1970, susţine Alikovski.
Totuşi, odată cu schimbările politice de la începutul anilor 1990, interdicţia recoltării a fost înlăturată şi a început o exploatare furibundă care aproape că a dus la dispariţia plantei pe care mediul bulgar o numeşte ‘darul lui Dumnezeu’.
‘Oameni din întreaga ţară şi chiar şi străini au venit în această zonă în căutarea acestor ierburi atât de ciudate’, îşi aminteşte Alikovski. În 1996, autorităţile bulgare au impus din nou interdicţii de recoltare, pentru a evita dispariţia plantei.
La scurt timp, pentru a o salva, experţi de la Institutul de Botanică al Academiei Bulgare de Ştiinţe au iniţiat un proiect care să creeze o varietate ce poate fi cultivată şi în alte zone din ţară şi cu o compoziţie chimică similară plantei ‘originale’.
‘La Trigrad (o localitate situată în apropiere de Smolian), ţăranii din zonă vor să declare acest ceai simbol oficial al localităţii lor pentru a atrage turişti’, povesteşte medicul.
Un om de afaceri local produce din această plantă un ceai care se exportă îmbuteliat în Japonia, unde vânzările au crescut foarte mult după dezastrul nuclear de la Fukushima, pentru că se spune că ceaiul de Mursalitsa reduce efectele radiaţiilor şi limitează extinderea lor în organism.