Imagini inedite cu Dora, soția lui Nichita Stănescu. Avea doar 23 de ani când s-a căsătorit cu poetul. „Am împlinit 23 de ani şi el 46. În momentul când am hotărât să rămânem împreună eram exact ‘jumătatea’ lui. Singura dată când se putea, pe urmă nu s-ar mai fi potrivit. Sună a predestinare“, a povestit Dora într-unul din puținele interviuri pentru presa din România, apărut în revista revista Elle, în 1999.
După moartea poetului, Dora s-a retras la Paris, departe de ochii curioşi ai presei. ”Toată viaţa mea este legată de Nichita. În fond, el m-a format. Atunci când ne-am cunoscut, eram doar un copil, o fată foarte „teoretică”, studioasă şi atâta tot. Nichita mi-a dat o direcţie. Eram foarte puţin ieşită în lume-când eşti elev şi pe urmă student n-ai prea mare legătură cu viaţa reală.”
Citește și: Mihai Eminescu, suferinţele şi viciile. Marele poet avea tulburare bipolară şi era un fumător înrăit
Cei doi s-au cunoscut printr-un grup de poeți optzeciști care se adunau în apartamentul poetului din București, pentru „duelul poemelor“, un soi de joc dirijat de poet. „Nichita s-a oprit o secundă, era transfigurat. A spus atât:’A mea’“, și-a amintit Traian Coşovei prima întâlnire dintre Nichita și Dora.
Două zile mai târziu, când poetul a invitat-o la el, deși toată lumea știa că trebuia să participe la un colocviu la Cluj, a venit și prima declarație de dragoste. „Sosise în zori şi cumpărase fursecurile de lângă gară… Pe urmă mi-a spus un lucru incredibil, ca-n romanţe, pe care n-aş fi crezut niciodată că-l poate rosti un poet de talia lui: ‘Când m-am gândit zilele astea la tine, parcă mi s-a răsucit un cuţit în inimă’, își amintea Dora.
Poţi să crezi că Nichita a fost în stare să producă o asemenea frază?! Era foarte sincer şi emoţionat ca un licean, nu-i păsa cum sună. În momentul acela m-a dat gata. Atunci m-am îndrăgostit de el! Şi nu cred că premeditase nimic”, a rememorat Dora.
Doi ani mai târziu, Dora și Nichita s-au căsătorit. Soția lui s-a luptat să-i convingă pe toți prietenii lui să-l ajute să lupte cu alcoolul, însă era prea târziu, pentru că poetul avea deja ciroză la acel moment și nu a mai rezistat mult timp.