Luxemburg vrea să scape de imaginea de paradis Fiscal: Va RENUNŢA la SECRETUL BANCAR

Ministrul Finanţelor din Luxemburg, Luc Frieden, a declarat că guvernul este dispus să extindă numărul de conturi bancare acoperite de noile acorduri de schimb de informaţii încheiate cu SUA şi UE astfel încât să includă şi companiile multinaţionale.

Acordurile, convenite recent, se referă în prezent numai la persoane suspectate că ar evita plata taxelor prin ascunderea banilor în conturi bancare din Luxemburg.

Sectorul bancar luxemburghez are active de aproape 3.000 de miliarde de euro, de 22 de ori mai mult faţă de Produsul Intern Brut (PIB).

Datorită activităţilor derulate în Luxemburg de companii multinaţionale, precum Amazon.com sau Skype, stocul investiţiilor străine directe în ţară s-a cifrat anul trecut la 2.280 miliarde de dolari, potrivit datelor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Din această sumă, numai 122 miliarde de dolari au ajuns în economia reală.

Alte articole

Țara europeană care este în căutare de muncitori. Salarii medii de peste 6.000 de euro și cerințe simple pentru relocare

Ţara cu cele mai mari salarii din Europa caută angajaţi. Nu trebuie viză şi nici permis de muncă

Presiunile asupra paradisurilor fiscale din Europa s-au intensificat în ultimele două luni, după ce miniătrii Finanţelor din zona euro au impus drept condiţie în acordul de salvare a Ciprului finanţarea parţială a programului din depozitele bancare, acuzând mărimea sectorului bancar (active de 8 ori cât PIB-ul) şi numărul ridicat de deponenţi străini. În paralel, în Franţa, ministrul Bugetului a fost nevoit să demisioneze după ce a recunoscut că a minţit în faţa parlamentului privind sume mari de bani, de ordinul milioanelor de euro, pe care le deţine în Elveţia.

În urma acestor presiuni, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker a anunţat că guvernul va renunţa începând din 2015 la legea secretului bancar în cazul persoanelor fizice, aliniindu-se astfel unei propuneri a UE contestată numai de Austria. Iniţial, Juncker preciza că planul nu va afecta companiile multinaţionale şi fondurile de investiţii.

Anunţul lui Juncker a survenit în urmă cu trei săptămâni, după declanşarea crizei din Cipru. De altfel, mulţi analişti au comparat situaţia din Luxemburgul cu cea din Cipru, ambele state fiind considerate paradisuri fiscale.

Luxemburgul cooperează cu Statele Unite pentru implementarea legii pentru conformitatea fiscală a conturilor din străinătate, adotpată în 2010 de Washington ca măsură de prevenţie a evaziunii fiscale de către cetăţenii americani. Legea cere băncilor străine să identifice deponenţii americani şi să transmită guvernului SUA informaţii privind tranzacţiile efectuate de aceştia şi bilaţurile conturilor. Mai multe state europene, printre care Marea Britanie şi Germania, au intrat deja în acorduri bilaterale cu SUA pentru schimbul de astfel de informaţii.

Asociaţia bancară din Luxemburg estimează că peste jumătate dintre clienţii care deţin depozite în băncile din ţară provin din Uniunea Europeană.

Iniţial, noua politică de desecretizare viza plăţile aferente dobânzilor pentru fondurile deţinute de persoane private din UE, nu şi banii deţinuţi prin fonduri de investiţii sau prin firme încorporate în Luxemburg. De asemenea, operaţiunile companiilor străine derulate prin centrul financiar de la Luxemburg nu vor fi afectate.

Totuşi, ministrul Finanţelor Luc Frieden a afirmat, într-un interviu pentru FT, că Luxemburgul este pregătit să meargă mai departe, vizând şi conturile multinaţionalelor.

Frieden a adăugat că guvernul este dispus să intre într-un proiect convenit de Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania având în vedere schimbul de informaţii în privinţa băncilor dincolo de deţinerile în conturi offshore. Proiectul vizează extinderea acordurilor de schimb de informaţii pentru a include scheme mai sofisticate, precum trusturile, elaborate astfel încât să împiedice guvernele străine să afle ce sume deţin cetăţenii în străinătate.

Frieden consideră că sistemul anterior al Luxemburgului, de a percepe taxe din conturile investitorilor străini şi a trimite fondurile către ţara de origine a acestora, era mai eficient decât noile regimuri de schimb de informaţii propuse de UE şi noul tratat fiscal bilateral încheiat cu Statele Unite.