La vârsta de 51 de ani, Lenuța a luat decizia de a se separa de soțul ei, după mai mult de un deceniu de căsnicie, chiar imediat după nașterea celui de-al nouălea copil al lor, pe nume Iliuță.
„O femeie nu divortează de trai bun. Ș-un câine dacă dai azi cu zburatura dupa el, dai maine, se duce. Așa și eu, m-am saturat de la un timp”.
După divorț, Lenuta s-a mutat cu copiii ei în cătunul Trainei, aproape de școală. Ea rămăsese singură și, în ciuda faptului că tocmai născuse, nu s-a lăsat înfrântă. A luptat cu determinare și a crescut toți copiii, asigurându-le tot ce era necesar. Pentru a face rost de bani, s-a angajat ca slujnică pentru a păzi caprele vecinilor.
„Ca să-i pot crește, m-am angajat un fel de slugă, să păzesc caprele oamenilor din sat. Și i-am crescut, mulțumesc lui Dumnezău, i-am rânduit la căsile lor”.
Cinci dintre copiii Lenuței au propriile familii, în timp ce patru dintre ei au rămas în casa părintească: doi băieți, Iliuță, în vârstă de 10 ani, și Petruț, în vârstă de 15 ani, precum și două fete, una din clasa a zecea, iar cealaltă, absolventă de liceu, își caută un loc de muncă, „dar trebuie să treacă mai întâi peste această epidemie”.
Lenuța a reușit să se descurce ca mamă singură și, acum, are propria ei turmă de capre, aproximativ 70 de capre și câțiva iezi. Cu patru ani în urmă, a primit 10 capre de la o fundație și a reușit să le crească în număr.
„Și le-am îmulțit. Multe din cele 10 le am, cum nu, altele or căzut, dar o rămas fiicele lor. Din căprițele astea mi-am crescut copiii. Și acum, tot ce iau pe brânză dau pentru ei… Că le trebuie abonament, haine, că sunt la liceu, la scoala.”
Lenuța produce brânza acasă, iar visul ei este să deschidă o brânzărie bine pusă la punct, cu un frigider pentru depozitarea laptelui, podea gresată și acces la apă curentă. Cu traista plină de brânză, Lenuța parcurge distanța până în Rășinari pe jos și apoi ia autobuzul până la Sibiu pentru a-și vinde produsele pe piață.
„Mai sunt si unii oameni care vin ei si pun branza in masina si pleaca. Asta, inainte de epidemie. Acu, nu mai, ca le-o fi frica”.
Castigul se duce pe nevoile gospodariei, pe care o susține cu tot ajutorul copiilor mai mari. Cu noua copii de crescut, Lenuta nu a calatorit aproape niciodata. A marturisit ca a fost de doua ori la Bucuresti, in toata viata ei.
„O data, demult, la un frate al meu, care era in armata. Si a doua oara, cand s-au facut adunarile alea cu domni in Bucuresti, am mers cu mai multi cunoscuti din sat”.
Pe femeile de la oras, Lenuta atat le sfatuieste:
„Sa caste ochii bine, sa vaza pe cine ia si ce ia. Ca nici fata singura nu-i bine, mai tarziu. Si grabiti-va sa faceti un copil, sa aveti cu cine va certa”.
Pe ai ei, Lenuta i-a atins doar cu vorba, „nu i-am batut, Doamne, fere, i-am invatat sa lucre si sa-si faca un rost. Din noua, va fi vrunul, sa ma gospodaresc langa el. Da pana la 90 de ani mai este”.
Citește și: Înșelătoria cu apeluri pierdute. Lista numerelor de telefon la care să nu răspundeți niciodată