Ortodoxe: Sfinţii Daniil Stâlpnicul şi Luca Stâlpnicul
Greco-catolice: Sf. cuv. Daniel Stâlpnicul
Romano-catolice: Sf. Damasus I, pp.
Sfântul Daniil Stâlpnicul s-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, într-o familie de creştini, fiind singurul copii la părinți, scrie crestinortodox.ro. Părinții au decis să îl dăruiască pe micuț lui Dumnezeu. Astfel că Sfântul Daniil a îmbrățișat viața monahală la doar 12 ani.
Ulterior, a plecat din mănăstire și s-a adăpostit într-un templu păgân părăsit de la țărmul Mării Negre. După o vreme, a decis să-şi înăsprească nevoinţele: a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moarte, îndurând arșița, frigul, dar și atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici dornici să primească povaţă de la sfânt.
Însuși împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil fiind însoțit de oaspeți din străinătate, principi și aristocrați, cărora le-a arătat stâlpul şi le-a spus că aceasta este cea mai scumpă comoară a împărăției sale.
Sfântul Daniil și-a prorocit ziua morții. La ieșirea sufletului lui, ucenicii au văzut pe sfinții îngeri, proroci, apostoli și mucenici deasupra stâlpului pe care vieţuise cuviosul.
Sfântul Luca Stâlpnicul a trăit la Constantinopol în vremea împăratului Constantin Porfirogenetul (sec.X). A fost soldat în armata bizantină și a luptat într-un război contra bulgarilor, în care a fost martorul morții a mii de oameni. Însă el a scăpat nevătămat.
Văzând că Dumnezeu i-a purtat de grijă în război, Sfântul Luca a decis să ia calea mănăstirii. Ca să se nevoiască şi mai aspru, a urcat pe un stâlp de lângă Calcedon. S-a nevoit pe acel stâlp timp de patruzeci și cinci de ani, curățindu-și inima de toate gândurile și patimile sufletești și trupești.
Stâlp al răbdării ai fost râvnind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Vrând să laud cu cântări pomenirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoare de lumină. Ca un soare mare ai răsărit, părinte, marginilor lumii, luminând adunările credincioşilor, cu făclia faptelor bune. Supunându-te, părinte, Legilor Stăpânului, ţi-ai ucis trupul cu înfrânarea şi l-ai supus pe el duhului.
Cu totul Om S-a arătat, rămânând şi după Întrupare ceea ce a fost, Domnul, Cel Ce S-a născut din tine Neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.