CTP crede că cei care îi contestă opiniile au nivel de inteligenţă şi alfabetizare foarte scăzut, astfel că sunt mult mai atraşi de imagini în mişcare, care le captează atenţia, decât de texte scrise.
„Prostie netă, poză brută
M-am tot întrebat de ce pe net numărul de cretinetzi și netanderthali diferă sensibil de la Facebook la Youtube. De ce sunt mai mulți tâmpiți, abjecți, antisemiți, xenofobi, gândirofobi, românoși, ticăloși, fani Putin pe youtube decât pe fbk, printre cei care postează la textele și video-urile subsemnatului.
Am găsit un răspuns: pentru că pe youtube e cu imagini, cu poze în mișcare pe care netanderthalii le înțeleg mult mai lesne, aidoma strămoșilor neanderthali, autori, pe pereți de stânci și peșteri, ai desenelor zise azi rupestre, înainte de a se inventa scrisul. Căci, pe fbk, public texte, unele ceva mai lungi decât un sms, și cititul e o operație mult mai anevoioasă.
Pentru acest soi de humanoizi e adevărată zicătoarea de presă „O poză face cât 1000 de cuvinte”, care vine, de altfel, dintr-un domeniu al manipulării fățișe, publicitatea, fiind folosită în premieră într-o reclamă americană acum mai bine de 100 de ani. Nu și pentru un om inteligent și de bun-simț, pentru care o fotografie, chiar netrucată, fie și animată, este reducționistă, decupează, taie brutal un fragment din realitatea spațiu-timp, în vreme ce 1000 de cuvinte, sau chiar mai puține, bine gândite, pot aduce nuanțe și interpretări inaccesibile doar pe bază vizuală.
Pe scurt, cei proști și cei răi prizează mai bine imagini decât cuvinte”, este postarea jurnalistului.
Invitat în cadrul emisiunii online ”Cap la cap” produsă de Recorder și moderată de Anca Simina, jurnalistul Cristian Tudor Popescu și-a adus aminte şi de participarea sa în la Revoluția din decembrie 1989.
”Am ieșit în stradă atunci ca să mă eliberez, și m-am eliberat, atunci în seara aia de 21 a fost momentul în care nu mi-a mai fost teamă.
N-am fost la miting, am fost după aceea. Eu am auzit la difuzorul din întreprinderea în care lucram cum se îneacă Ceaușescu, ”Aloo, aloo…”, și împreună cu prietenul meu Șerban, odihnească-se în pace, ne-am uitat unul la altul și am zis ”Hai”. Și am părăsit locul de muncă, fără să cerem voie, și ne-am dus glonț în centru”, a mărturisit CTP.
”Când am auzit primul strigăt ”Jos comunismul”, am ezitat. La ”Jos Ceaușescu” am strigat fără ezitare. Era ura pe care o adunasem, era singurul om pe care l-am urât și pe care l-aș fi împușcat între ochi de la trei pași, fără să clipesc”, a completat el.