Tuturor ni se întâmplă ca, pe fondul stresului, al presiunilor, al unor conflicte cu alte persoane, al lipsei de perspectivă și din multe motive, să nu putem să ne controlăm mânia și să înjurăm sau să drăcuim. Părintele Calistrat precizează însă că drăcuitul reprezintă totuși un obicei extrem de periculos, care oferă diavolului o putere neașteptată.
Părintele Calistrat zice că drăcuitul se aseamănă cu un blestem. Acesta atrage atenția că în momentul în care drăcuim, persoana sau lucrul respectiv ajunge să fie proprietatea diavolului.
Părintele dă drept exemplu situația unei mame gravide care a descoperit că urma să nască un băiat în timp ce ea își dorea o fată. La aflarea acestei vești, singurul impuls al femeii a fost acela de a drăcui copilul din pântecele ei. Cu toate acestea, atunci când copilul a împlinit 13 ani, Satana a venit și l-a luat, după cum îi promisese chiar femeia pe când copilul nu se născuse încă.
Părintele Calistrat îi învaţă pe credincioşi ce cuvinte trebuie să rostească atunci când au un necaz
„Drăcuitul e ca un blestem. Eşti al lui satana. Era o mamă care când a rămas gravidă, îşi dorea o fetiţă. Dar când medicul a anunţat-o că va avea băieţel, ea a zis: ‘Să-l ia dracu!’ Ea a purtat sarcina, s-a născut copilul, a botezat, a venit cu el acasă şi într-o zi i s-a arătat satana şi i-a zis: ‘La vârsta de 13 ani vin să mi-l iau, e al meu. Mi l-ai dat de când era în burtă’.
Femeia s-a speriat şi n-a spus nimic, dar băiatul a văzut-o că-i supărată şi i-a spus: ‘Mamă, tu ai ceva pe suflet şi mie nu-mi place ce se-ntâmplă, de ce eşti aşa stresată’.
‘Când împlineşte 13 ani, vin să-l iau!’
‘Nu ştiu dacă să-ţi spun, că sunt mama ta şi nu se cade să vorbesc cu tine orice să te superi, dar trebuie să ştii. Când erai în pântece, mi-am dorit să fii fată şi tu ai fost băiat şi am zis: ‘Lua-te-ar dracu!’, iar după ce te-am botezat a apărut satana şi a spus: ‘Când împlineşte 13 ani, vin să-l iau!’
Şi băiatul a spus: ‘Mamă, mergem la preot!’
S-au dus şi au vorbit cu preotul şi preotul a spus aşa: ‘Cu o săptămână înainte de a împlini 13 ani, vii la mine!’
L-a oprit la biserică, i-a dat o cămăruţă, în fiecare zi îi făcea liturghia, îl împărtăşea, îi făcea rugăciuni de dezlegare, îl punea să citească Paraclisul Maicii Domnului.
Şi cum stătea în Altar în ziua când a împlinit 13 ani, pur şi simplu a apărut satana, l-a luat de piept şi a plecat cu el. Preotul s-a aşezat în genunchi şi a spus: ‘Maica Domnului, nu poţi să faci aşa ceva. Tu eşti izgonitoarea dracilor. Eu în numele tău l-am împărtăşit, m-am rugat, în numele tău şi al Fiului tău am crezut, mie îmi aduci urgent copilul înapoi. Nu suport aşa ceva, ca din biserica ta satana să facă aşa ceva’.
Şi apare satana ţinut de coarne de îngerul păzitor, cu copilul în mână, în altar, pus în genunchi în faţa preotului şi i-a spus preotul: ‘Dă drumul la copil!’
‘Dar de ce să dau drumul la copil, că mama lui mi l-a dat cadou?’
Şi preotul a spus: ‘Te leg cu puterea ce-mi este dată să nu te mai apropii de el până la a doua venire’.
Şi satana spune: ‘De ce mă legi, că e cadoul meu?’
‘Te leg să nu te mai atingi de el. Să te ardă puterea Maicii Domnului de câte ori te-oi uita asupra lui’.
Şi o dată s-a făcut dracul ca fumul şi a fugit. Îngerul păzitor l-a luat pe copil de mână şi i-a spus: ‘Stai liniştit, de acum eşti cu mine’.
Aşa că de câte ori drăcuiţi, să vă aduceţi aminte că faceţi rău pentru satana”, a povestit parintele Calistrat.
Ce trebuie să faci imediat ce ai drăcuit
De asemenea, părintele le-a spus enoriașilor ce ar trebui să facă imediat ce au drăcuit o persoană sau un lucru, pentru ca Satana să nu mai aibă putere asupra persoanei sau a lucrurilor respective.
„Era o femeie care s-a dus la pustnic să dea un pomelnic şi s-a dus cu un ulcioraş de lapte. Şi pustnicul i-a spus că nu-i trebuie, că e laptele diavolului.
‘Cum, părinte, e-al diavolului? E de la văcuţa mea’.
‘Nu-i de la văcuţa ta, e de la satana. Ştii ce-ai spus când ţi-a dat cu piciorul în găleată? ‘Lua-te-ar dracu’, şi de-atunci el o mulge, nu tu. Îţi citesc, stropeşte vaca cu agheasmă, fă rugăciune, fă dezlegare în casă, fă sfeştania şi nu mai da nimic diavolului’.
Noi n-avem voie să dăm diavolului nici măcar un fir de nisip. Când vă vine a zice ceva de satana, trebuie spus imediat şapte ‘Împărate ceresc’, ca să-l ardă, să fugă, să nu se mai apropie. Şi el nu mai vine”, a explicat părintele Calistrat într-un video postat pe pagina de Facebook.
Părintele Calistrat Chifan a dezvăluit ce trebuie să facem atunci când simțim ca problemele se țin lanț și nu avem nicio scăpare. „Spuneţi aşa: „Doamne, Tu m-ai lasat să alunec în necazul acesta, Tu ajuta-mă să ies!”. Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vă mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile.
Ci spuneţi aşa: „Doamne, Tu m-ai lasat să alunec în necazul acesta, Tu ajuta-mă să ies!” Şi începi cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Acatistul Mântuitorului, cu o rugăciune la Sf. Mina şi o mai rogi pe Maica Domnului şi la Acoperământ, şi mai zici ici colo şi un Sf Spiridon, şi mai este şi Mihail şi Gavril pentru duşmani, şi ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine!
Deci tu trebuie să rămâi om integru lui Dumnezeu, să te poţi bucura de Slava Lui şi de Măreţia Lui!
Totul e în mâna lui Dumnezeu! Trebuie să demonstrăm că suntem ortodocşi concentraţi şi să nu ne transformăm în ortodocşi diluaţi! În loc să învăţăm Sf. Scriptură pe de rost, noi învăţăm tot felul de scrieri şi de nimicuri pe care le scriu oameni fără ocupaţie„, a spus Părintele Calistrat.
Nu te plânge celorlalţi!
Duhovnicul multor români a transmis şi cum ar trebui să ne poziţionăm în relaţia cu ceilalţi, în momentele grele.
„Povestindu-i altuia necazul tău nu faci altceva decât să îi dai prilej să te discute şi să râdă! Toate problemele personale pe care le avem fiecare şi pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu naşa, nu cu vecina, nu cu mătuşa, nu cu prietena…
Pentru că ajungi într-o zi să spui „Vai cât am investit şi m-a trişat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cât suflet am pus şi m-a vândut!”… astea sunt prostii omeneşti! Tu, încrederea totală şi inima totală trebuie să i-o dai lui Dumnezeu!”, ne-a mai învăţat Părintele Calistrat.
Părintele Calistrat aruncă bomba despre depresie! După fiecare Sfântă Liturghie pe care o săvârșește, părintele Calistrat le oferă credincioșilor câte un cuvânt de învățătură care să îi ajute să înfrunte mai ușor provocările vieții.
De curând, părintele Calistrat Chifan a vorbit despre depresie, boala secolului cu care, din păcate din ce în ce mai mulți oameni se confruntă.
Duhovnicul le-a dezvăluit credincioșilor că depresia are o legătură strânsă cu oboseala și le-a dat câteva sfaturi despre cum să treacă prin astfel de perioade de surmenaj.
Mai mult, călugărul a ținut să precizeze că nu există nebun și că, de fapt, acesta este un termen inventat de oameni.
„ Ce face cineva, atunci când un membru al familiei se află în depresie. Cum îl poate ajuta? În primul și în primul rând fără nicio rușine, trebuie să se adreseze medicului! Eu sunt considerat de multe ori aspru deoarece sunt mai direct, iar când vine cineva la mine și îmi spune: Părinte, cred că are vrăji! Îi spun direct: Doamnă, să nu exagerăm! Adresează-te unui medic și dă-i imediat tratament ca să nu nenorocim persoana! Că-i copil, că-i fată, că-i bătrân, că-i soț! Vai părinte, dar cum să spună lumea că-i nebun? Nu există nebun! Astea sunt termene inventate de noi oamenii de a spune despre cineva o vorbă rea, nu există nebun! Este un om care are probleme psihice și care la lumea în care trăim, pot fi tratate sub orice formă! Nu este o rușine! Oricine poate trece printr-o perioadă de surmenaj, printr-o perioadă de insomnie, de melancolie, de anxietate, ori o tulburare sufletească! Deci trebuie să te adresezi preotului și medicului. Cine nu crede în Dumnezeu și e ateu, trebuie să se adreseze medicului sau psihologului”, a spus părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași.
Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi mă vindecă şi pe mine, netrebnicul robul Tău. M-am îndepărtat de Tine, am rănit bunătatea şi iubirea Ta.
Păcătuit-am la cer şi înaintea Ta, toată fărădelegea am săvârşit-o, arătatu-m-am lipsit de toată virtutea şi sănătatea sufletului şi a trupului. Slăbănogit-a trupul meu, umplutu-s-a de răutăţi sufletul meu, slăbit-a duhul meu. Stricatu-s-a voia mea, toate se înăbuşă şi suferă înlăuntrul meu, coborâtu-m-am până în iadul cel mai de jos.
Izbăveşte-mă, Doamne, de apăsarea şi durerea sufletească, şi de greutatea inimii care mă stăpâneşte cu dreptate. Săvârşit-am tot felul de păcate care mă războiesc, care fac chinul meu de nesuferit.
Miluieşte-mă, Doamne, că eu singur sunt vinovat pentru această pustiire şi pieire a sufletului şi a trupului meu. Stăpânitu-m-a iubirea de sine, înrobitu-m-a nepurtarea de grijă, nimicitu-m-a lenevirea! Iartă-mă,
Doamne, şi vindecă netrebnicul meu suflet. Depărtează de la mine pe duhul cel rău care face de nesuferit sufocarea sufletului şi a trupului meu. Ţine departe de mine greutatea cea apăsătoare din inima mea.
Slobozeşte-mi sufletul şi trupul de toată nepăsarea, întristarea, plecarea spre păcatul firii, mâhnirea, deznădejdea, nepăsarea, nesimţirea, disperarea şi amorţirea cea aducătoare de moarte, căci eu de bunăvoie am adus în sufletul meu toate acestea.
Iartă-mi, Doamne, mărimea păcatelor, vindecă mulţimea patimilor mele! Ajută-mă ca să nu Te întristez vreodată din pricina patimilor care stăpânesc netrebnicul meu suflet.
Ridică de la mine laţul cel greu al păcatului, îndepărtează mereu pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. împacă viaţa şi sufletul meu, Doamne!
Curăţeşte-mă de toată întinăciunea sufletului şi a trupului, ca să pot scăpa de duhurile viclene, care mi se fac mie întuneric şi beznă, deznădejde şi chin. Ridică-mă din patul durerii şi din aşternutul răutăţii. Apăsarea şi frica, şi robia gândurilor îndepărteaz-o de la mine! Doamne, facă-Se voia Ta, după cum doreşti.
Bunăvoinţa bunătăţii Tale să zdrobească pe vrăjmaşii mei şi pe omul cel vechi cu patimile şi cu poftele lui. Fie, Doamne, voia Ta spre mine, încât bucurându-mă şi veselindu-mă să Te urmez fără tristeţe, cu faţa veselă şi să Te slăvesc, să-Ţi cânt şi să Te binecuvântez întru toţi vecii. Vino şi întăreşte-mă cu puterea Ta proniatoare, ca să Te preaslăvesc şi să-Ţi cânt Ţie, Domnului preamilostiv, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt întru toţi vecii.Tu eşti apărătorul meu împreună cu Preamilostivul Tău Părinte şi cu Mângâietorul Tău Duh în întristările care mă cuprind în toate zilele vieţii mele.
Miluieşte şi iartă, Doamne, sufletul şi trupul meu cel apăsat şi plin de răutate. Tu eşti Bucuria şi Lumina, învierea şi Viaţa, Primăvara şi Pastele desfătării noastre. Tu ai zis: ţie îţi vestesc că: „Nu Mă voi depărta de tine şi nici nu te voi părăsi”.
Tu eşti Cel Care Te-ai pogorât până la „vistieriile iadului” căutând oaia cea pierdută, adică pe mine. Miluieşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei Maicii Tale, Bucuria tuturor, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale, cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri, cu rugăciunile Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cu rugăciunile slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin!