Emil Constantinescu, apariţia rară în public. Cum mai arată fostul preşedinte al României

Fostul preşedinte al României Emil Constantinescu a afirmat, vineri, la prezentarea cărţii „Omul Orchestră: Un jurnal altfel„, semnată de scriitorul Răsvan Popescu, că într-o lume în care „toţi aspiră să fie conducători” Popescu se autodefineşte „ca orchestră şi nu ca un dirijor”, fiind, de fapt, un martor implicat al unor timpuri de schimbare profundă.

„Mie mi s-a părut interesant că într-o lume în care toţi aspiră să fie conducători Răsvan Popescu se autodefineşte ca orchestră şi nu ca un dirijor. Explicând el însuşi metafora la care a apelat, mărturiseşte că s-a distribuit singur în toate rolurile disponibile, care pot construi un om, acceptând să-şi înfrunte angoasele, fricile, bolile, frustrările, veleităţile, dar şi nădejdea că va reuşi să exprime atmosfera în care trăim, ca o stare de fapt, ca oglindă a timpului nostru”, a spus Constantinescu, la Banca Naţională a României, la prezentarea cărţii semnată de jurnalistul, scenaristul de film şi scriitorul Răsvan Popescu, membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului.

Cum s-a răzbunat CTP pe Emil Constantinescu: „Eram chinuit de sete de răzbunare. Nu ştiu dacă e frumos ce-am făcut”
Fostul şef al statului consideră că Răsvan Popescu este un „martor implicat al unor timpuri de schimbare profundă”.

„Cine este Răsvan Popescu? Un martor implicat al unor timpuri de schimbare profundă. Şi atunci mă întorc la această metaforă pe care a ales-o, un om orchestră. O societate împărtăşită ar trebui să semene cu o orchestră în care instrumente diferite, interpretând acorduri diferite, pot realiza o armonie. A fi în orchestră înseamnă nu numai polifonie, dar înseamnă a alege între simfonie, adică consonanţă, şi diafonie, adică disonanţă”, a arătat el.

Alte articole

Emil Constantinescu dezvăluie cum ar fi putut împiedica Rusia aderarea României la NATO

Adevărul despre relația dintre Rona Hartner și Emil Constantinescu. A fost sau nu artista amanta fostului președinte

Emil Constantinescu a vorbit despre modul în care poate fi organizată o societate.

„Cred că trebuie să plecăm de la ideea că, într-adevăr, într-o democraţie – ca să fie deosebită de o dictatură – avem nevoie de o elită. Orchestra nu este toată societatea. Orchestra este o parte elevată a societăţii, care este capabilă să interpreteze, cu instrumente diferite, acelaşi acorduri, într-o consonanţă, pentru că este alcătuită din profesionişti, din oameni care înţeleg muzica. Iar dirijorul, pe care mulţi l-ar vedea numai într-o relaţie cu sala de spectacol, urmărind baletul, nu este cel care conduce orchestra, ci cel care a format orchestra ca un interpret între ce a vrut compozitorul să spună şi ceea ce poate executa orchestra, nu dictându-i, ci respectând şi transmiţând mesajul său prin şefii partidelor, care se numesc (astfel n.r.) şi în muzică, fie că sunt de suflători sau sunt de coarde. Cred că aceasta lipseşte societăţii noastre. S-a degradat această parte, a elitei. Şi atunci, relaţia directă este cu un conducător care nu poate să facă decât nişte gesturi care nu înseamnă nimic dacă nu sunt înţelese de cei cărora li se adresează şi nu reprezintă ceea ce un compozitor a vrut să exprime”, a mai spus fostul preşedinte.

La rândul său, Răsvan Popescu a mărturisit că omul orchestră „este un om ca noi toţi”.

„El are mai multe înfăţişări, aşa cum aţi văzut, este uneori un jurnalist pe fază, alergând după subiecte, este altădată un scriitor sau un scenarist, transfigurând realitatea pe hârtie sau pe peliculă. Apoi este implicat direct în mersul evenimentelor, ca demnitar, ca participant la maşinăria de putere. Dar, în esenţă, este un om ca noi toţi, este un om cu o însuşirile lui, cu inspiraţia lui, cu ce-a mai învăţat din mers şi care, trăind în vremuri tulburi, instabile, uneori de-a dreptul ostile, refuză să se lase risipit, vrea să îşi folosească bine viaţa, vrea să rămână ceva, refuză să se lase înghiţit şi târât de timp. Încearcă să-şi înţeleagă amintirile, trăirile şi pierderile. Aveţi aici memoriile lui subiective, Este istorie trăită”, a spus Popescu.

El a adus un omagiu regretaţilor regizori Lucian Pintilie şi Radu Gabrea, cu care a colaborat, ca scenarist, la realizarea unor filme. „Sunt doi mari absenţi, în această seară: Lucian Pintilie şi Radu Gabrea. Dar ei se regăsesc în carte, sunt aici şi atunci mă gândesc că, într-un fel, sunt alături de noi”, a încheiat Răsvan Popescu.

În cadrul evenimentului, moderat de purtătorul de cuvânt al Băncii Naţionale a României, Dan Suciu, despre lucrarea lui Popescu au mai vorbit scriitorul Cassian Maria Spiridon, preşedintele filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor, directorul revistei „Convorbiri literare”, scriitorul Marius Chelaru, realizatorul TV şi scriitoarea Daniela Zecca, Vasile Burlui, din partea Editurii Cartea Românească Educaţional.

Apărut la Cartea Românească Educaţional, volumul „Omul orchestră: Un jurnal altfel” a fost lansat la sfârşitul anului trecut la Târgul de Carte Gaudeamus Radio România.

***
Scriitorul, jurnalistul şi scenaristul Răsvan Popescu s-a născut la 31 mai 1962.

A absolvit Facultatea de Geologie din Bucureşti (1982-1987) şi a obţinut o diplomă în Jurnalism, la Universitatea de Stat din California.

Până în 2000, când şi-a început activitatea de membru CNA, a lucrat ca jurnalist de presă scrisă şi radio BBC, redactor şef la TVR, şi purtător de cuvânt al Guvernului şi apoi al Preşedinţiei României. Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2000-2006), iar din 2007, preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului, numit de Parlament şi reconfirmat în octombrie 2008. Vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului, în perioada 2 aprilie 2015 – 19 decembrie 2018. Membru CNA începând cu data de 20 decembrie 2018.

Adevărul despre relația dintre Rona Hartner și Emil Constantinescu. A fost sau nu artista amanta fostului președinte
Membru al Uniunii Scriitorilor, Răsvan Popescu este autor al volumelor: „Subomul”, povestiri, Editura Expres, 1991; „Omul cu cioc şi gheare”, roman, Editura Olimp, 1994; „Prea târziu”, Editura Humanitas, 1996; „Purtătorul de Cuvânt”, jurnal, Editura Universalia, 2002; „Femeia visurilor”, roman, Editura Du Style, 2004; „Nişte ciori vopsite-n roşu”, publicistică, editura Humanitas 2006; „Fundesac”, traducere în limba italiană de Marco Cugno, editura Bonanno, 2010; „Cutia cu maimuţe”, Editura Polirom, 2013; „Peştele cu aripi”, Editura Cartea Românească, proză scurtă, lansat în luna mai 2017 la Târgul de carte Bookfest; „De partea bună a ierbii”, Editura Cartea Românească, lansat în luna noiembrie 2018 la Târgul de carte Bookfest; „Pisici pe acoperiş?”, poezie, Editura Cartea Românească educaţional, 2020; „Protestul brazilor de Crăciun”, Editura Cartea Românească Educaţional, volum de poezii lansat în luna noiembrie 2021; „În torent”, Editura Cartea Românească Educaţional, lansat în data de 10 decembrie 2022 la Târgul de carte Gaudeamus.

A scris scenariile filmelor: „Prea târziu”, după romanul omonim, regia Lucian Pintilie, care semnează şi în calitate de co-scenarist; „Terminus paradis” (în colaborare cu Radu Aldulescu, regia Lucian Pintilie); „Război în bucătarie”, după o povestire din volumul de debut; „Subomul”, film TV, regia Marius Barna; „Faimosul paparazzo”, după romanul „Omul cu cioc şi gheare”, regia Nicolae Mărgineanu; „Noro”, regia Radu Gabrea, „Femeia visurilor” şi „Ceva bun de la viaţă”, ambele în regia lui Dan Piţa. A fost decorat cu Steaua României, Crucea Moldavă, ordine şi medalii străine