Un condamnat în dosarul „Portbagajul” a înregistrat în penitenciar o poveste pentru copii

Sursele din penitenciar, citate de Mediafax, spun că Bucurenciu a fost inclus, alături de mai mulţi deţinuţi, într-un program care a urmărit apropierea persoanelor aflate în închisoare de propriile familii.

Conform oficialilor ANP, în 2010, în timp ce se afla încarcerat în Peniteciarul Giurgiu, Bucurenciu a citit o poveste care a fost înregistrată ulterior pe un CD şi trimisă familiei acestuia.

„Mai mulţi deţinuţi au spus poveşti care au fost înregistrate pe CD şi trimise familiilor lor. Este un program educativ pentru aproprierea deţinuţilor de propriile familii”, au declarat aceleaşi surse.

Mihai Bucurenciu reclama în 2000 că din portbagajul maşinii i s-au furat 420.000 de dolari şi mai multe bijuterii. Ulterior, ajutat de mai multe persoane recrutate de Ilie Alexandru, zis Sandu Geamănu, Bucurenciu a sechestrat trei persopane pe care le bănuia de furtul banilor. După aproxomativ 30 de zile, timp în care a fost torturat, Valentin Răducan, unul dintre cei trei bărbaţi, a reuşit să fugă şi să depună o plângere la poliţia din Breaza.

Valentin Răducan le-a spus anchetatorilor că răpitorii l-au sechestrat în diferite imobile din Capitală, iar după un timp l-ar fi dus într-o casă de vacanţă din Breaza, proprietate a lui Bucurenciu, de unde a reuşit să fugă. Acesta susţinea că răpitorii l-au torturat fizic şi psihic.

Anchetatorii au deschis un dosar penal în această cauză, cunoscut ca dosarul „Portbagajul”. Mihai Bucurenciu a părăsit România imediat după ce a fost învinuit de instigare la lipsire de libertate, el fiind dat în urmărire internaţională prin Interpol şi prins de poliţiştii belgieni.

Bucurenciu – patronul firmei de sticlărie Prolux şi al discotecii Club 99 din Bucureşti – a stat în arestul autorităţilor belgiene din 24 noiembrie 2000, când a fost reţinut de ofiţerii Biroului Interpol, până în 3 ianuarie 2001. În Belgia, el a fost eliberat după ce judecătorii din această ţară au respins cererea de extrădare a cetăţeanului român.

Valentin Răducan declara, în aprilie 2000, că şeful de atunci al Poliţiei Capitalei, Mircea Bot, ar colabora cu membrii clanurilor mafiote. El mai spunea că Sandu Geamănu i-ar fi povestit despre generalul Bot că „îi mănâncă din palmă”.

Mircea Bot a fost destituit în 2000 de la conducerea Poliţiei Capitalei, în urma scandalului legat de cazul Mihai Bucurenciu. Ulterior, Bot a recunoscut, într-o conferinţă de presă, că a greşit în ancheta din acest caz.

Înainte să fie destituit de la conducerea Poliţiei Capitalei, generalul Mircea Bot şi şeful Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate din acea perioadă, colonelul Petre Albu, au fost sancţionaţi cu suspendarea indemnizaţiilor de conducere pentru trei luni, iar mai mulţi ofiţeri de poliţie au fost destituiţi ca urmare a cercetărilor făcute în acest caz.

Mihai Bucurenciu afirma, la momentul în care a fost prins, că nu s-a ascuns niciun moment de poliţişti şi că ancheta în cazul său a început când el era plecat în străinătate, unde a mers cu afaceri.

Bucurenciu a mai susţinut că suma de 420.000 de dolari, care i-ar fi fost furată din maşină, în anul 2000, nu a mai fost găsită şi că banii ar fi fost împărţiţi între infractori şi şefii din 2001 ai Poliţiei Capitalei.

În 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis condamnarea lui Bucurenciu, în lipsă, la zece ani de detenţie.

Opt ani mai târziu, în 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti îl scăpa, însă, de închisoare, pe omul de afaceri. În fapt, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut o decizie din mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, prin care s-a admis cererea lui Bucurenciu de a fi rejudecat după extrădare.

Hotărârea Curţii a fost contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care în 28 noiembrie 2012 a hotărât definitiv în acest caz, în sensul că Bucurenciu execută zece ani de închisoare.

În 8 iulie 2009, Mihai Bucurenciu, care era dat în urmărire internaţională, a fost prins de autorităţile române în autogara din Râmnicu Vâlcea, având asupra sa acte de identitate falsificate, emise pe numele unui apropiat de-al său.

El a susţinut la momentul reţinerii sale că intenţiona să se predea şi că a intrat în ţară cu trei zile înainte de a fi prins, fără să-i fie solicitate documentele la frontieră.