„Nu vă ascund că am pe birou o cerere de graţiere din partea generalului Stănculescu”, a declarat Traian Băsescu pentru postul public de radio.
Şeful statului nu a ajuns încă la o poziţie legată de solicitarea graţierii lui Atanasie Stănculescu de executare a celor 15 ani de închisoare pentru reprimarea revoluţiei de la Timişoara.
„Ministerul de Justiţie a dat un aviz negativ. O să văd… Deocamdată generalul Stănculescu e singurul mare vinovat”, a precizat Băsescu.
În 16 octombrie 2008, judecătorii instanţei supreme i-au condamnat pe Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Cei doi au fost încarceraţi în aceeaşi zi, la scurt timp foştii generali formulând cereri în instanţă de întrerupere a executării pedepselor din motive medicale. Mihai Chiţac a murit, în 1 noiembrie, în locuinţa sa din Capitală, el fiind externat după mai multe săptămâni de spitalizare în urma unor boli cronice.
Conform Constituţiei, între atribuţiile preşedintelui se regăseşte şi graţierea individuală.
Conform Legii 546/2002, „graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea acesteia în una mai uşoară”.
Actul normativ stipulează că, în vederea exercitării prerogativei de graţiere, preşedintele României „poate solicita, atunci când socoteşte necesar”, avize consultative de la Ministerul Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.
De asemenea, atunci când consideră necesar, şeful statului poate solicita informaţii organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de detenţie, organelor judecătoreşti şi ale parchetelor, organelor de poliţie şi altor instituţii publice, precum şi comandantului unităţii, pentru condamnaţii militari.
Preşedintele nu este obligat să ceară avizul MJ sau al altor instituţii şi nici să ţină cont de acestea, graţierea individuală fiind un instrument aflat exclusiv la dispoziţia şefului statului.
Graţierea nu înlătură nici fapta, nici caracterul penal şi nici hotărârea care sancţionează fapta penală, ci iartă doar executarea pedepsei date de instanţa penală.