VIDEO Satul pitoresc din România rămas fără locuitori: „Am doar un câine care îmi ţine de urât. Vecinii s-au dus, televizorul s-o strîcat!

Veşnicia s-a născut la sat, dar satul românesc nu se mai naşte, ci moare cu fiecare bătrân rămas de strajă pe prispa unui bojdeuci luminate încă de lampa cu gaz.  Zeci de sate de munte din Hunedoara se află în pragul dispariției, ca de altfel în multe zone din România. Pe lângă lipsa utilităților, puținii localnici rămași se confruntă cu singurătatea. În satul Stăuini din Hunedoara, aflat în Munții Metaliferi, doi dintre cei 6 locuitori permanenți ai așezării au în jur de 90 de ani. Costică, ajuns și el la vârsta de 84 de ani și văduv de 18, a rămas la fel de solitar, iar în ultimii ani a fost vizitat rareori de oameni.

În urmă cu un secol, în satul Bărăștii Iliei, aflat la 30 de kilometri de orașul Deva, erau peste 120 de case și aproape 500 de locuitori. Oamenii creșteau animale și munceau pământul, iar unii lucrau la carierele de piatră și marmură din împrejurimi, la micile ateliere de făcut var, care au funcționat în diferite perioade. Copiii mergeau la școala din sat, dispărută și ea între timp.

Satul pitoresc din Munții Metaliferi, aflat la capătul unui drum ce se afundă în pădure, s-a depopulat în următoarele decenii, ajungând în prag de dispariție.

„Sunt o mulțime de case nelocuite, unde proprietarii mai vin din când în când, iar la vreo patru numere au rămas oameni. Cred că satul se va desființa în curând, așa cum în Gialacuta, aflat peste dealuri de noi, unde mai locuiește un om”, spunea Traian Dobrei, unul dintre puținii localnici, pentru zdh.ro.

Vârstnicul are 73 de ani și trăiește cu o pensie modestă pe care a primit-o de pe urma anilor munciți într-o fostă întreprindere textilă din Deva. Fabrica avea peste 1.200 de muncitori în ultimii ani de comunism, dar după 1990 au avut loc restructurări masive, iar Traian a fost unul dintre cei care au rămas fără loc de muncă. S-a îmbolnăvit și a rămas aproape nevăzător, iar ultimii ani i-au fost plini de greutăți.

„Acum nici câine nu am, pentru că nu mai am ce să îi dau de mâncare. Găini sau alte animale nu aș mai putea ține. Noroc că mă mai ajută oamenii rămași aici”, spune vârstnicul.

Satul din Timiş în care s-a născut Dumitru Prunariu, aproape pustiu. A plecat până şi preotul, birtul s-a închis din lipsă de clienţi, iar ambulanţa poate ajunge doar din judeţul vecin rival

La capătul drumului din sat, alți localnici au în grijă o stână de oi. O altă familie trăiește la fel de greu din munca pământului, cu un om rămas la pat, din cauza problemelor de sănătate și cu un vârstnic de 89 de ani.

Pe dealuri, cireada de măgari a unui sătean animă priveliștea oferită de numeroasele gospodării tăcute din sat. „Este un loc extraordinar de pitoresc, chiar dacă drumul forestier pe care ajungi aici este greu pe ultimii trei – patru kilometri. Păcat că oamenii l-au părăsit”, spune un tânăr care vine, din când în când în sat, pentru a avea grijă de măgăruși.”

„Sotia mi-a murit, copii sunt pe la Deva. Cu vecinii va mai vedeti? Ce vecini am, ca n-am vecini. Au fost o gramada de oameni, acum daca ne strangem 4-5 insi. Animale cresteti? Pai da, le mai cresc cum pot. Am vazut ca aveti doar un caine… Asta mai imi tine de urat. Televizor aveti? Am avut, da’ s-o strîcat. Eu cu ce sa platesc si televizorul ca de multe ori nu am eu”, spune şi nea Costică pentru Adevărul.

Bărbatul trăiește cu un ajutor social de 170 de lei, într-o cămăruță în care și-a înghesuit lucrurile adunate de-a lungul vieții și câteva icoane. Spune că este vizitat extrem de rar și nu mai poate ajunge la vecinii rămași în gospodăriile de peste dealuri.

Satul din România unde ești catalogat ca fiind sărac dacă ai Ferrari. Locuitorii de aici lucrează în Spania, Italia, Franța sau Marea Britanie și investesc banii în case luxoase cu trei etaje

În mai multe sate de munte din Hunedoara, aproape depopulate în ultimele decenii, viața puținilor localnici este apăsată de singurătate. Deși trăiesc în locuri cu un relief spectaculos, căutate de turiști, unii dintre cei rămași își deplâng soarta.

Oamenii povestesc că nu își puteau imagina că vor rămâne vreodată aproape singuri în satele în care au trăit aproape toată viața și care în trecut aveau câteva sute de locuitori, fiind învecinate cu alte localități de dimensiuni asemănătoare.

În satul Stăuini din Hunedoara, aflat în Munții Metaliferi, doi dintre cei 5 – 6 locuitori permanenți ai așezării au în jur de 90 de ani.

Fiica, ajunsă la peste 90 de ani, a rămas singură în gospodăria în care a locuit întreaga viață și, deși vecinii săi relatau că familia sa, mutată din sat, o vizitează adesea și are grijă de ea, bătrâna îi duce mereu dorul.

La câteva case părăsite distanță, în fundul unei văi, Costică a rămas la fel de solitar, însă în ultimii ani, spune el, a fost vizitat rareori de oameni.