Ion Iliescu: „Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaşte. O democraţie sănătoasă presupune iertare, nu uitare şi adevăr, nu mistificare”

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, afirmă că regretă, privind retrospectiv, unele episoade din primii ani de după Revoluţie, dar consideră că „ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”.

„Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaşte. Iar România trebuia să şi le recunoască, să le descrie şi să se educe în a le depăşi. A fost importantă pentru mine şi această tranziţie morală, nu doar aceea economică. Pentru că o democraţie sănătoasă presupune iertare, nu uitare şi adevăr, nu mistificare. Retrospectiv, regret anumite momente, episoade, situaţii, întâmplări din primii ani de după Revoluţie, dar, cum spunea cineva, ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil”, spune Iliescu, duminică, în podcastul lui Ionuţ Vulpescu, fost ministru al Culturii.

Ion Iliescu, printre primii politicieni care au avut un blog: Metaversul nu m-a convins. Cine vrea să facă politică pe rețelele sociale are cariera încheiată înainte de a începe

El consideră că cea mai mare realizare din mandatele sale de preşedinte a fost legată de modernizarea României în trei paşi: „o Constituţie pe măsură pentru o ţară integrabilă şi integrată în UE şi NATO”.

Alte articole

Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Miron Cozma, trimişi în judecată în Dosarul Mineriadei pentru infracţiuni contra umanităţii. Reacția lui Petre Roman

Ion Iliescu rămâne fără certificatul de revoluţionar

„Provocarea, în primele etape ale României postdecembriste, a fost să depăşim refularea opresiunii în forme de violenţă socială şi necooperare economică. Când oamenii trec de la un regim în care ei nu contează şi nu există la o formă de democraţie perfectibilă, prima tentaţie e ca fiecare să fie pentru sine. Eu mi-am dorit ca România să fie împăcată cu ea însăşi. De aceea, m-am străduit ca relaţia cu Regele Mihai să fie una firească, invitând la reconciliere naţională, am omagiat rolul enorm pe care Europa Liberă l-a avut în comunism şi am înfiinţat Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, pentru elaborarea unui Raport final”, precizează fostul şef al statului.

Ce spune Iliescu despre nostalgicii comuniști: E și paradoxal. Eu nu am cum să trăiesc această nostalgie

Întrebat de Ionuț Vulpescu: „Cum explicați nostalgia unora după comunism?”, Ion Iliescu a zis: „Depinde pe cine întrebi și de unde te uiți. Dacă întrebi un om politic, evident, nu făceai politică în comunism, ci obediență, deci nu are cum să îți fie dor de anii unei dictaturi. Dacă întrebi un copil care și-a pierdut un părinte sau un bunic în închisorile comuniste, nici de aici nu poate veni o nostalgie: doar durerea și dorința de a te întoarce în timp, pe vremea când toți ai tăi erau alături și în viață.

Nostalgie pentru oamenii care au trăit în comunism, poate, dar pentru comunism, nu. Știu că Internetul e plin de filmulețe care glorifică faptul că Ceaușescu nu citea de pe foi cele 200 de cuvinte pe care le tot rostogolea și că e prezentat ca un subtil și patriot conducător. Eu nu am cum să trăiesc această nostalgie.

Însă înțeleg mentalitatea din spatele ei pentru unii indivizi care găseau în fostul regim un stil de viață predictibil. Suferind, dar predictibil: locurile de muncă erau repartizate, salariile erau predictibile, societatea părea intuibilă în evoluția ei. Nu era presiunea job-urilor și a capitalismului sălbatic, e adevărat, dar prețul plătit era mult prea mare.

Am aflat de curând că un sondaj operat în 2021 a scos la iveală 63% din populația României ca fiind nostalgică după comunism, iar din acest procent, majoritatea respondenților sunt oameni cu vârste egale democrației românești: puțin peste 3 decenii. Dar e perfect explicabil: tineretul alunecă într-un radicalism politic pentru că nu este sprijinit și transformat într-o categorie socială pentru care statul trebuie să ofere protecționism și politici educaționale, culturale, mai sănătoase, iar nostalgie pentru anii aspri ai comunismului pot avea doar cei care n-au trăit sub modelul coreean importat în ceaușism.

Ion Iliescu, la 94 de ani: „Internetul e plin de meme-uri cu mine, că speranța moare penultima și altele. Pe unele le apreciez”
E și paradoxal: am câștigat în 1989 libertate celor care cred că se puteau lipsi de ea! Mai e ceva: din afară, România se vede mai bine decât o vedem dinăuntru. Suntem subiectivi și e firesc. Acum, generațiile tinere sunt cele care s-au născut deja cu apartenență la familia politică europeană. Sunt cetățeni europeni. E foarte simplu să fii critic când nu ai acces la timpurile pe care nu le-ai trăit și pe care prea puțini le mai povestesc astăzi. Milieniali, boomeri și oricare alții, oameni ai timpului prezent, nu știu – acesta e adevărul – cât de greu a fost să pui România pe șinele drumului corect. România normală nu era un dat, și nu trebuia să fie nici un privilegiu: a fost însă o construcție, care a avut nevoie de timp. Mi se pare problematică asprimea unora față de ceea ce nu cunosc și nici nu vor să cunoască. La fel și în privința afilierii NATO: în actualul context geopolitic, vedem că este cea mai bună lume posibilă în care puteam fi, în această alianță care garantează securitatea României și altfel”.

Sursa: https://www.ionutvulpescu.ro/avangarda-cu-ionut-vulpescu-invitat-presedintele-ion-iliescu/