„Mă rog la Dumnezeu în fiecare zi!” Cum reușește Marius Țeicu să aibă grija de nepoți, după ce fiica sa a fost răpusă de leucemie

În peisajul muzical românesc se găsesc numeroși artiști deosebiți, însă Marius Țeicu strălucește cu adevărat. Cu un talent remarcabil atât ca interpret, cât și ca compozitor, el și-a dedicat întreaga viață muzicii, lăsând în urmă o moștenire artistică inestimabilă în decursul ultimelor decenii.

Citește și: Ce mai face Marius Țeicu la 6 ani de la moartea fiicei sale. Faimosul compozitor este total schimbat: „Încă o simt lângă mine”

Fiecare notă muzicală și fiecare vers au fost impregnate de pasiunea și dragostea lui nemărginite, reflectându-se nu doar în creațiile sale, ci și în toate aspectele vieții sale. În ciuda încercărilor grele, cum ar fi pierderea tragică a fiicei sale, Patricia, în urma unei bătălii cu leucemia, Marius Țeicu a găsit puterea să meargă mai departe. Astăzi, își îngrijește cu devotament de nepoții, păstrând astfel vie memoria fiicei sale.

Într-un interviu recent acordat pentru Viva!, Marius Țeicu a povestit care sunt persoanele din industria muzicală cu care mai păstrează legătură, dar și cum reușește să aibă grijă de nepoți.

Alte articole

Elena Udrea, revoltată în închisoare pentru că nu a putut merge la serbarea fiicei sale: „A fost singurul copil a cărui mămică a lipsit”

Cum a reacţionat Andreea Tonciu când a văzut notele fiicei sale la şcoală. „Doamne, Doamne!”

„Cu Horia Moculescu. Suntem și acum în relații foarte bune. Îmi pare rău că a avut fel și fel de necazuri și vorbim la telefon de cel puțin câteva ori pe săptămână. Mai vorbesc cu Jolt Kerestely, din păcate mulți din generația mea s-au dus: Cristinoiu, Fugaru, Dragomir, Drăgan… Dar am și compozitori mai tineri cu care vorbesc, cum ar fi Ionel Tudor, care nu mai e tânăr, dar eu îl consider așa, pentru că diferența între noi e de vreo 20 de ani. Mai țin legătura cu Viorel Gavrilă, sunt mai mare cu 15 ani ca el. Dar vorbesc și cu cei tineri, cum ar fi Andrei Tudor, care este fantastic, un caracter frumos, pregătit din punct de vedere muzical, cu un talent gigantic și o putere de muncă extraordinară. Muncește de dimineața și până seara. Cu Adi Despot mai vorbesc. Îl știu de copil. Se juca cu Patricia. Păstrez legătura cu ei”, a povestit Marius Țeicu pentru sursa citată.

Având un palmares uriaș, Marius Țeicu nu se poate decide căre proiect muzical a fost cel mai aproape de sufletul său. Artistul a mai explicat că ultimele piese compuse au fost în anul 2015, înainte să afle diagnosticul crâncen al fiicei sale, Patricia.

„Nu pot să spun. Mi s-a mai pus întrebarea aceasta. La cele 500 de piese pe care le-am compus, incluzând și piesele din cele 15 musicaluri, dintre care patru pentru copii. Câteodată mă gândesc: „Când oare le-am scris?. A trebuit să le compun, să le scriu armonia, după aceea să le orchestrez și să mă duc la studio cu ele să le imprim ca pianist sau dirijor, dacă scrisesem cu orchestră mai mare cu suflători… Și mă întreb când le-am făcut eu pe toate. Dacă stai să te gândești, de când am terminat Conservatorul, din 68 și până acum, sunt niște ani. Nu mai fac socoteala câți ani sunt, că e greu. Atunci am avut 22 de ani. Peste câteva luni fac 79 de ani. S-au adunat anii.

E adevărat că, din 2015, de când s-a îmbolnăvit Patricia, de când am aflat ce are și cum are… Am mers numai prin spitale cu analize, cu sânge… Nu am mai putut să compun de atunci. În 2015 am scris ultimele piese, una pentru Mirabela, una pentru Mirabela cu Fuego în duet și unele pentru copii. La mine, cu compoziția era o chestie spontană. Mai aveam colegi – nu dau nume – care spuneau: „Acum merg acasă, că vreau să compun o piesă. „OK!. Eu niciodată în viața mea nu am putut să fac figura asta. Exact când nu trebuia să compun, exact atunci îmi venea în cap o piesă. Când trebuia să plecăm de acasă, Rodica spunea: „Marius, haide că trebuie să plecăm!. Și eu spuneam: „Stai puțin să merg la pian!. Și, când nu eram acasă, mă imprimam pe casetă. Ascultam și abia după aceea scriam.

Când mergeam cu mașina, mă apuca un refren și trăgeam mașina pe dreapta. Nu era circulația de acum. Acum, dacă tragi pe dreapta, vin peste tine camioane, tiruri… Pe atunci, pe un ziar, în partea de jos aveai unde să scrii. Era loc. Și acolo făceam repede portativ și apoi plecam cu mașina mai departe. Niciodată nu m-am forțat. Dar acum, dacă nu mai e în mine această stare…

Norocul meu e că sunt nepoții noștri extraordinari, Casandra și Andrei. Casandra avea 7 ani și Andrei avea 10 ani când a plecat Patricia. Amândoi sunt născuți în luna martie. Cred că au vrut să fie născuți în aceeași lună cu bunica lor, că și Rodica este tot în martie. În martie, eu toată ziua alerg după cadouri. Ca să nu mai spun că de 1 Martie e ziua Mărțișorului, iar de 8 Martie e născută nepoata mea, Casandra. Așa că ei ne luminează viața, ca să zic așa, după…

Lumea mai povestește: „Înainte de Revoluție sau după Revoluție am făcut nu știu ce. Revoluția fiind un moment crucial în viața celor care l-am trăit. Dar eu spun așa acum: „Înainte de a pleca Patricia” și „După ce a plecat Patricia”. Așa a devenit vorba. Cam așa este situația. Cu ei suntem toată ziua. Tatăl lor este un actor foarte bun, un actor excepțional la Focșani. Și pentru că este foarte bun, este băgat în toate piesele care se joacă. Pleacă și câte două săptămâni, iar cei doi nepoți rămân singuri; Rodica merge și le face de mâncare. Mai mergem cu ei pe unde este nevoie, la medic… Și asta ne ocupă tot timpul. Locuiesc aproape de noi, la un kilometru, dar merg cu mașina, dacă tot pot să o mai conduc. Și cam asta e ceea ce fac acum.

Mă rog pentru ei în fiecare zi, pentru nepoți. Eu nu-mi doresc altceva decât să fiu sănătos. Și eu, și familia mea. Când sunt întrebat ce îmi doresc, asta spun. Nu îmi doresc altceva. Sunt credincios, cred în Dumnezeu, deși nu mergem la biserică decât foarte rar; dar nu în asta constă credința – de câte ori mergi la biserică. Atunci când te bați cu pumnul în piept că ești credincios, trebuie să simți lucrul acesta. Familia noastră îl simte”, a mai povestit Marius Țeic.

Citește și: Marius Ţeicu nu poate trece peste moartea fiicei sale: „Nu este zi de la Dumnezeu să nu plângem”