INTERVIU EXCLUSIV | Alexandru Pânișoară, candidatul Partidului Ecologist la Primăria Capitalei, despre cum ar rezolva problema traficului în București: „Oamenii nu au alternative. Cel mai bun exemplu e Viena”

Alexandru Pânișoară, candidat PER la Primăria Capitalei, a explicat în ce mod ar vedea rezolvate cele mai mari probleme cu care se confruntă Bucureștiul de astăzi.

Sunteți adeptul bulevardelor mari, parcărilor subterane, podurilor și tunelurilor prin oraș sau mai degrabă al pistelor de biciclete și al trotinetelor electrice?

Alexandru Pânișoară: Cu cele supraterane nu sunt. Și aici avem exemplul Americii, Bostonul, care în 78, a înțeles că sunt un factor principal de a crea zone dintre acestea rău famate, știți foarte bine ce se întâmplă pe sub poduri. Eu sunt adeptul de a introduce în subteran tot ce înseamnă circulație majoră și a reda pietonilor orașul. Bulevardul Unirii, Bulevardul Regina Elisabeta, etc, ele se pot combina cu mijlocul de transport subteran, metrou. Aș introduce subteran aceste circulații și implicit parcările și sus aș face spații pietonale care să înglobeze activități rectreative, sportive, creative și așa mai departe. Cu trotinetă sau nu, asta e alegerea fiecăruia. Și bicicleta, pentru că clima s-a schimbat și putem merge cu bicicleta tot anul. Iar de biciclete dacă vrem vreodată să învățăm ceva ne uităm la olandezi, ei sunt principalii furnizori de informații.

Mai concret, cum vă gândiți să rezolvați problema traficului infernal din București? Știți că Nicușor Dan a promis și el că îl rezolva în 6 luni, dar nu prea s-a întâmplat.

Alexandru Pânișoară: Traficul în București, în primul rând, avem un plan de mobilitate urbană care a fost adoptat și care, din păcate, nu s-a implementat de către nimeni. Și e adoptat din 2018, dacă nu mă înșel, care cuprinde și Bucureștiul și Ilfovul. Sunt măsuri acolo, unde niște specialiști au generat niște soluții pe care nu le-a luat în considerare nicio autoritate. În primul rând acolo ne uităm. Doi la mână, traficul, până la urmă, circulația auto e una necesară și una care ține mai mult de un confort. Un confort pe care oamenii îl aleg pentru că nu au alternative. București, ca consumator de transport public și deținător de automobile personale, e o problemă cu conectivitatea mijloacelor de transport. Aici e o mare problemă, nu e acoperit cum trebuie și legăturile sunt foarte proaste între liniile de autobuz, tramvai, etc. Cel mai bun exemplu este Viena, care a reușit să rezolve prin transportul public problema traficului pentru că a reușit să acopere foarte bine zone din oraș, astfel încât eu, dacă vreau să ajung dintr-un punct A într-un punct B, să nu fiu nevoit să schimb șapte mijloace de transport și să fac o oră, când cu mașina personală pot face o oră și un sfert și pentru acel sfert de oră prefer să stau în mașină. S-a văzut că au fost achitate niște autobuze noi și, evident, calitatea lor a crescut, nu mai stăm în acel transport vechi, a crescut și numărul de consumatori de transport public. Problema nu e că oamenii preferă așa, indiferent dacă ar exista sau nu alternativa mașină personală, ci preferă să o ia pentru că e o conectivitate foarte proastă între modul în care sunt spațiile amplasate, distanțele pe care trebuie să le parcurgi și timp faci dintr-un punct în altul.

Iar doi la mână, ca în orice țară civilizată pe care ne-o dorim cu toții, problema e că restricționăm accesul în zonele centrale. Cred că e și forma Bucureștiului de așa manieră care face cumva ca punctele majore de interes, pe lângă ce avem între nord și sud, să fie în centrul Capitalei. Și aici ar trebui tot modelul Italiei, aș introduce acele zone zero, unde nu poți avea acces decât dacă ești proprietar acolo și ai nevoie să duci mașina la un imobil. Pentru că interzici accesul într-o asemenea zonă, trebuie să oferi o alternativă. Trebuie ca omul, când ajunge într-o astfel de zonă și e nevoit să lase mașina, să aibă cu ce să se deplaseze ușor și nu vorbesc aici de transportul public, pot fi făcute niște prețuri preferențiale cu operatorii de taxi, Bolt, Uber, etc, știind că în acest areal kilometrul e foarte ieftin. Eu către operator dau clienți, e clar că acolo n-are cine altcineva să vină și atunci în acea zonă, tariful fiind mult mai mic, permite ca această circulație să se facă cu astfel de operatori care, evident, trebuie să aibă mașini electrice. Și atunci rezolvăm problema poluării în centrul Capitalei, problema traficului și câștigăm mult spațiu public pentru pietoni. Dar toate trebuie, evident, reglementate. Costurile nu sunt cine știe ce. Și pentru restul Bucureștiului, într-adevăr, găsită o semaforizare inteligentă care să fie implementată. Nu se poate să avem semafoare desincronizate, care nu sunt corelate cu celelalte semafoare, merg în același mod, sunt mulți timpi morți în intersecții. Există problema trecerilor de pietoni. Eu nu sunt adeptul ca pietonul să nu fie nevoit să urce și să coboare în spații publice, trebuie să fie accesibil și pentru persoane pentru dizabilități. Atunci aș prefera o soluție la nivelul solului, mai degrabă bag o mașină în subteran decât să pun un om să urce sau să coboare scări.

Citește și INTERVIU EXCLUSIV Alexandru Pânișoară, candidatul PER la Primăria Capitalei, vrea pietonală Calea Victoriei: „Nu exclusiv, ci ocazional. Trebuie să devină pietonală mai mult decât acum”

Este pregătit Bucureștiul pentru interzicerea tuturor autoturismelor mai vechi de Euro 5? Sau credeți că e prea devreme să scoatem mașinile diesel vechi din oraș?

Alexandru Pânișoară: Bucureștiul e pregătit să renunțe la aceste mașini atâta timp cât oferă un program care să ajute oamenii care au astfel de mașini și nu au posibilități financiare să renunțe la ele. Până la urmă, oamenii nu renunță la o mașină din considerente economice, nu cred că e cineva îndrăgostit de o mașină din Germania veche de 20 de ani, atât și-a permis omul să cumpere. Trebuie implementat un program prin care să ajutăm oamenii cu tot felul de programe de creditare. Cum s-a încercat inclusiv consolidarea clădirilor prin finanțarea de către Guvernul României, iar ulterior, pe o perioadă de 10 – 20 de ani, proprietarul plătea sub formă de rate costul respectiv. Avem varianta în care Primăria poate implementa car sharing-ul și e chiar binevenit, dar, din păcate, în București, nu a existat politică în acest sens și am avut operatori care au plecat din București pentru că nu li s-a oferit o infrastructură unde să se dezvolte. De asemenea, activități precum car sharing-ul sunt foarte răspândite în Europa și utilizate, mai ales de turiști. E mai convenabil să vin într-un oraș unde am ajuns la cazare și nu mai închiriez mașină, mă duc în oraș, am luat o mașină din stradă și te deplasezi unde ai nevoie. Și iată o mașină care nu e condusă doar de un șofer, ci de mai mulți șoferi.

Ați luat în considerare pentru București măsuri similare cu modelul Paris, adică mașinile cu motoare mari, SUV-urile să plătească parcare mai scumpă în Capitală?

Nu parcarea cred că e problema. Ci, tot așa, taxare, impozitare în așa fel încât ele să fie descurajate. Nu poți ca stat să interzici, e dreptul fiecăruia de a avea o proprietate, de a dispune de ea. Dar îl poți constrânge pe om prin faptul că există niște cheltuieli sau există niște facilități să aleagă în direcția în care îți dorești tu. SUV-ul în sine e doar caroserie mai mare, nu e cu nimic de o mașină mai mică care poate să polueze la fel de mult. Dar ele ar trebui să se subscrie aceleiași politici publice de descurajare a folosirii autoturismului personal și de a încurajare a folosirii mijloacelor alternative, biciclete, trotinete, mijloace de transport public în comun, mașini electrice de tip car sharing, acestea ar trebui să fie lucrurile spre care ar trebui să tindem. Dacă au de unde alege, e la îndemână, nu costă mult, poate chiar e mai ieftin decât propria mașină, s-ar putea ca oamenii să considere că în București nu ai nevoie de o mașină. Mașinile ajung în București pentru că sunt mulți din provincie sau sunt mulți care pleacă în țară cu ele și preferă să le țină aici. Există park & ride, care a fost implementată într-un mod deficitar pentru că, din nou, aceeași problemă de interconectivitate și de a le pune acolo unde face sens să le pui. Astfel de parcări trebuie făcute în anumite zone strategice din Capitală, de acolo să am acces la metrou, tramvai, autobuz, depinde unde vreau să ajung. Toate aceste lucruri trebuie planificate. Traficul e matematică și se poate umbla la reconfigurare sau la polii de interes. Să nu mai permiți o dezvoltare rezidențială sau de birouri într-o anumită zonă ca să te poți concetra pe alte lucruri. În Berceni avem rezidențial, care e accesibil ca preț, iar în nord, în Pipera, avem zona de business, de afaceri, de clădiri de birouri, care a creat locurile de muncă, iar majoritatea care lucrează acolo locuiesc în Berceni.

Care e orașul dumneavoastră preferat din Europa?

Am mai multe. Cred că unul din ele, din perspectiva modului în care funcționează, este Viena. Și bineînțeles, Italia, dar depinde de la caz la caz, depinde la ce ne raportăm. Dacă vorbim de o calitate a spațiului public, atunci Italia, dar ca mod de funcționare, organizare și siguranță, Viena mi se pare, de departe, cel mai bine.

Dar din România? Ce oraș sau orașe vă plac cel mai mult și ce primar de la noi din țară, nu doar din București, vi se pare că a făcut o treabă foarte bună în orașul lui?

Alexandru Pânișoară: De primar pot să zic din comuna Peștera (Nicoleta Vrabie). E mică, dar a fost un primar extrem de performant, care a reușit să dezvolte foarte bine această localitate, chiar dacă e mică. Ca model e bine de urmat. Iar ca orașe, depinde, sunt multe tipologii. Clujul e oraș, dar e mare și are altă tipologie. Târgu-Jiu mie mi-a plăcut foarte mult, dar din păcate s-a distrus și acest oraș din lipsă de administare și planificare coerentă. Constanța, din păcate, la fel. Aș spune de Timișoara, deși nu am visat-o atât de mult. Orașele mari, din păcate, au decăzut, nu au evoluat, dintr-un management defectuos, nu au reușit să gestioneze probleme, ci au generat altele. Dezvoltarea unui oraș nu se rezumă la patru ani. Trebuie luate măsuri, în ce ordine și cum trebuie văzut după ce faci o radiografie concretă a orașului. Înainte de orice decizie, ca orice medic, trebuie să diagnostichezi pacientul, trebuie să vezi exact sursa problemei. Te duci direct acolo pentru că altfel nu rezolvi.

Citește și INTERVIU EXCLUSIV Alexandru Pânișoară, candidatul ecologiștilor la Primăria Capitalei. „Bucureștiul poate mai mult, merită mai mult, pierde oportunități mari prin decizii foarte proaste”

Ar mai avea Bucurestiul nevoie de o linie de metrou pe zonele care acum nu sunt încă acoperite?

Da, metroul e un mijloc de transport foarte eficient și care se poate realiza fără costurile pe care le-ai avea la nivel suprateran. Aici poți lucra pe dedesubt, iar orașul de deasupra poate să-și vadă de viață în continuare. Da, sunt necesare chiar și extinderea liniei care s-a făcut din Drumul Taberei și să meargă către Regina Elisabeta. Ar trebui chiar și o legătură între Piața Unirii și Piața Alba Iulia. Și, evident, avem zona care nu e acoperită deloc de metrou, Rahova, Ferentari. Și în zona de nord, zona Sectorului 2, zona Andronache. Există o densitate mare de oameni care stau la case care nu au ce să se deplaseze, doar transport public sau mașina personală.

Care e cel mai grandios proiect pe care l-ați avea pentru București, dacă banii n-ar fi o problemă?

Regândirea sistemului de educație la nivelul Bucureștiului, aș renunța la tot ce înseamnă școlile de cartier și aș crea unul sau două campusuri de învățământ primar, de la creșă până la liceu inclusiv, toată resursa umană care acum în școli. Ar eficientiza mult din perspectiva administrării, am avea asigurat transportul, care e o problemă și generează o problemă. Lucrurile s-ar face într-un mod organizat, centralizat, ar exista și a microbuze școlare care ar colecta copiii din stații, să nu fie nevoiți să meargă mai mult de 5 minute până la stația respectivă. Și să nu primești copilul la școală dacă nu vine cu autobuzul, în felul acesta avem siguranță pentru copii fiindcă știm exact unde sunt. Ar fi programe after hour și astfel de campusuri, care ar avea unde să fie făcute, ar beneficia toate de infrastructură de sport aferent, terenuri de fotbal, tenis, baschet, bazine de înot, piste de alergat. Nu toate școlile beneficiază, avem unele școli care nici teren de sport nu mai au. Iar școlile din București nu sunt sigure din perspectiva incendiului și a cutremurului, ele sunt foarte vechi și e o problemă foarte mare. O astfel de regândire a infrastructurii ar facilita foarte mult și accesul la educație și, știm foarte bine cu ce se confruntă mulți părinți, programul de la școală, până îl duci, până îl aduci, n-ai unde să-l lași, la cine să apelezi. Iar un astfel de program se face foarte simplu și printr-un parteneriat public-privat cu școlile private. Deci împreună se poate face o chestiune de genul acesta, să nu mai avem această rețea. Mai avem și problema locurilor, care nu sunt suficiente. Ar fi ca pe sistemul american, cu cantine și așa mai departe, toate dotările necesare. Aceste proiecte ar fi proiecte de suflet și care ar îmbunătăți mult calitatea vieții în București, a oamenilor și a serviciului, evident, ar eficientiza funcționarea lor.